Creative Reminders

[memocreatif]

Keeping pictures & images for oneself is rather selfish and definitely boring. Let the sharing begin, and next time with more inspiration for telling the story behind.

This ones come from a stormy afternoon in Roppongi Hills, Tokyo, last July (already). I remember very well the electricity in the air, the feeling that a flood will begin and that every building around was like a (very tall) ship ready to save the species.

[memocreatif]

Leslie Kaplan | Translating is sexy

la poésie est un baiser entre deux langues a french kiss ou un baiser amérîcain

chercher le point où les deux langues se rencontrent tout au fond de la bouche ou alors en surface la pointe de la langue contre la pointe de l’autre langue how do you say that in english ? 1 love you that’s all and hold me tight and give it another try baby

quel est le point de rencontre the meeting point mais là on pense à de la viande I can’t meet you here dear meat

let’s play a game oui, jouons un peu

translating is sexy

1 know that

so

la bouche the mouth la langue the tongue

décrivez la sensation ooh ooh ooh décrivez vraiment

the tip of my tongue dear love will touch yours dear love and we will sing dear love together

the tip of my tongue will touch yours

we won’t sing my love we will breath m y love in silence

we won’t sing we will breath in silence

we will live and touch slowly

does the tongue have a skin ? the soft skin of the tongue will rape me not rape wrap not wrap une langue douce un peu rapeuse

et nous ne parlerons pas de la salive cette substance molle et douce dans la bouche

on peut l’échanger

ou peut-être elle vous échange comme un vieux pont mou

on s’enfonce dedans elle vous fait passer c’est une langue une salive un vieux pont mou il vous porte il vous fait passer

but say it again the soft skin of the tongue

some thing soft and pointed

how is that possible

it is

say it and do it

you do it to me I’ll do it to you

again and again till silence how is silence possible the soft skin of silence

it is

soft silence pointed silence

can silence be a bridge ? it can it is

and here we are welcome

little word little word

dites-moi un mot juste un mot she didn’t like men with poney tails elle n’aimait pas les hommes avec des queues de cheval

coupures nuances attention

1 toid you about translating

give me one word just one word that would open up open up explode and multiply

oui allez-y cassez-moi

a word un mot

a word from you my love breaks me up my love and makes its way my love far inside me

oui mais oui

she always gave him a lot of trouble c’était une emmerdeuse shut up stupid embrasse-moi idiot

there was this awful american woman who would say she wanted to have sex

c’est dégoûtant vraiment

but they do they say that

those terrible american women ces terribles femmes américaines

oh oh

Mais le ciel, ses stries. Rien ne nous protège de sa beauté. Tout vouloir. Le ciel, le vin, les livres, l’amour. Et la pensée. Si on n’a pas la pensée, on n’a rien. Rien de sa vie. Rien. Mais la pensée, on ne l’a pas. On la pense.

all the words from all the times from all the lives you have lived and will live tous les mots sont là disponibles ils attendent

all the words and all the worlds from all the lives and all the loves chaque mot est là pas demain aujourd’hui NOW

© Leslie Kaplan

Publié la première fois dans Action poétique 133-134 (hiver 1993-1994).

[memocreatif]

O lecție de umilitate în Thailanda

O lună în Thailanda sună foarte bine, sună a vacanță paradisiacă, a vis, a farniente (cum se spune farniente în thailandeză?). De fapt, când îți dai seama după trei săptămâni și cinci zile că în alte două zile ai un bilet de avion și că îți expiră viza, atunci îți confirmi ceea ce știai deja: timpul este o experiență subiectivă, dar chiar si așa, parcă în Thailanda el are tendința să treacă mult mai repede decât în alte părți. Călătoria în Asia mi-o doream de mult timp, nu știam exact cum urma să arate, dar știam ce urma să-mi aduca: trebuia să mă scoată din starea de confort pe care ți-o dă un mediu cunoscut, care funcționează după reguli cunoscute, trebuia să-mi arate o bucățică din lumea asta mare pe care o cunoșteam parțial prin filme, povești, fotografii și documentare la televizor. Și, cel mai important, mai trebuia să-mi aducă înțelepciune: un pământ atât de bogat în spiritualitate îți va transmite inevitabil învățături despre viață. În călătoria asta, Thailanda a apărut ca o alegere evidentă: era destinația ideală pentru cand ajungi în Asia. Doar asta spune toata lumea, e simplu de călătorit în Thailanda, sunt așa de obisnuiți să primească turiști de ani de zile, încât atunci când ești acolo ești protejat de un sistem modelat pentru a «primi». Ca un fel de baie călduță, înainte să te bagi în baia fierbinte, ca să nu fie șocul termic prea mare. Și la inceput așa mi s-a și părut că e: călduț. Totul era ușor și simplu: oamenii erau zâmbitori și încercau să te ajute, hoteluri se găseau ușor, nu trebuia să rezervi dinainte, tot la hotel puteai să-ți rezervi diverse activități sau transportul pentru următoarea destinație. Simplu, călduț. E totul construit pentru turiști, îmi spuneam, nu e «autentic». Autentic e un cuvânt mare, un fel de ideal într-o călătorie, un ideal căutat de către călători, nu de către turiști. Iar eu simțeam că fac parte din categoria călătorilor, doar plecasem mult timp, nu doar o săptămână pe fuga, îmi organizam singură deplasările, mâncam și dormeam mereu la localnici și eram cu rucsacul în spate. Mă bucuram de tot ce vedeam, dar în același timp începeam să-mi fac planuri în minte pentru călătorii viitoare mai originale: Laos și Cambodgia sau poate Myanmar, care după atâția ani cu granițele închise, sigur își păstrase sufletul intact. În tot acest timp, Thailanda mă primea ca în prima clipă, cu brațele deschise. Fiecare masă a fost motiv de încântare și descoperiri; templele sunt multe, frumoase, oaze de liniște și artă (și ocazie de făcut bani, cutiile pentru donații fiind omniprezente); piețele dau pe dinafară de produse exotice care îți încântă văzul și mirosul sau dimpotrivă, te fac să-ți tii respirația până ești la o distanță convenabilă. Am văzut munții și marea, am descoperit plăcerea de a vedea  peisajul în ritmul lent al unei motorete, am traversat țara de la nord la sud în două nopți consecutive în tren și am trăit în ritmul fluxului și al refluxului pe insule. Sunt multe locuri și evenimente care m-au marcat de-a lungul unei luni de peregrinări. Însă dincolo de locuri, ce m-a marcat și ce mă va însoți mult timp de acum incolo, sunt oamenii. Fețe deschise și zâmbitoare, însoțind mâinile împreunate a salut și mulțumire, copii incredibil de frumoși, familii întregi îngrămădite pe motoretele omniprezente, bătrâni ridați muncind în continuare cu demnitate sau odihnindu-se într-un colț de magazin, restaurant, casă, alături de familia lor. După Thailanda, mi-am continuat un timp călătoria în Asia. Și după ce m-am intors acasă, dupa ce le-am povestit prietenilor, repetitiv, ce mi-a plăcut cel mai mult, experiența cea mai marcantă, unde se mănâncă cel mai bine, care e insula cea mai frumoasă și templul cel mai deosebit, dupa ce am tăcut și s-a așternut liniștea, mi s-a părut că ceva s-a schimbat după călătoria asta. Poate am găsit o parte din înțelepciunea pe care o căutam. Thailanda m-a învățat ceva important: autenticitatea este peste tot și totul merită privit cu atenție, cu inima și cu mintea deschise. Fiecare loc și fiecare persoană sunt unice, se formează și există prin interacțiunea cu mediul lor și cu celelalte persoane. Autentică este și o țară «închisă», atinsă foarte puțin de influențe exterioare, dar și o țară care primește milioane de vizitatori. Autenticitatea se găseste tocmai în modul în care «străinii» schimbă un loc, iar în Thailanda răspunsul spune multe despre sufletul țării. Ea a primit și îi primeste în continuare pe toți cei care vor să-i treaca granițele. Îi primește și le arată ce are mai frumos de arătat. Dar asta nu înseamnă că se schimba pentru a părea mai atractivă. Este probabil fundamental aceeași țară de acum un secol, dar experiența ospitalității o face accesibilă occidentalilor, cu ceea ce caută fiecare pentru călătoria lui: natură, oraș, artă, spiritualitate, gastronomie… Se găsește câte ceva pentru fiecare aici și în același timp Thailanda pare să-și privească toți vizitatorii zâmbind beatic, ca statuia unui Buddha care privește dincolo de lumea asta.

[memocreatif]

No subtitles for this one, so it's a fun ride only if you speak (damn good) Romanian.

[memocreatif]

You have no use for the good old days. Whenever you find yourself slipping into a nostalgic frame of mind, mourning the loss of the things that seemed to make life better than it is now, you tell yourself to stop and think carefully, to look back at Then with the same scrutiny you apply to looking at Now, and before long you come to the conclusion that there is little difference between them, that the Now and the Then are essentially the same.

Yet again from Winter Journal, by Paul Auster.

[memocreatif]

We have a still, quiet place inside of us. (...) as a therapist, I’ve learned we all have it. And when we call upon it, our fears lose their power to limit us, our anger loses its power to devastate, and our sadness loses its power to devour us.

via http://drkellyflanagan.com

[memocreatif]

This has been the story of your life. Whenever you come to a fork in the road, your body breaks down, for your body has always known what your mind doesn't know, and however it chooses to break down, whether with mononucleosis or gastritis or panic attacks, your body has always borne the brunt of your fears and inner battles, taking the blows your mind cannot or will not stand up to.

From Winter Journal, by Paul Auster.

[memocreatif]

Crush my teeth after I'm dead... via le CI

[memocreatif]

Gustav Klimt’s “The Kiss”, reproduced on a devastated building in Syria by artist Tammam Azzam (via Saatchi Gallery)

[booksaresolol]

Quand je passe mon week-end toute seule 

[gifmovie]

[memocreatif]

rockmybook:

Hommage à tous ces après-midi d'enfance passés devant Cartoon Network.

[memocreatif]

Gena Rowlands & John Cassavetes... match made in cinema heaven and down to earth hell?

[memocreatif]

Mais quel projet incroyable !! De l'idée, à la mise en place (sûrement pas facile) et ensuite aux prises de vue !!

(Quelqu'un a dit flashy ?)

[memocreatif]

Une maison d'édition sort un livre. Un espace d'exposition invite son co-fondateur pour parler de l'auteur. Ça donne cette image dans une newsletter et une grande envie d'en découvrir plus.

"Disons que les choses auxquelles je m’intéresse sont par essence paresseuses." (E. Gorey)

[confettisystem-blog]

Party people

CONFETTISYSTEM in 01 Magazine!  Interview by Redia Soltis, photos by Leonard Fong.

[memocreatif]

Car il y a toujours une fête quelque part et il faudrait y être prêt !

[memocreatif]

Ca me rappelle ma période MTV avec You Gotta Fight, Sabotage, Intergalactic... J'avais 15 ans et j'avais écouté que du vieux rock et de la mauvaise pop jusque là. Je regardais avec des grands yeux et savais pas dire si j'aime ou si ça m'agace. Aujourd'hui je regarde encore avec des grands yeux car ce n'est toujours pas mon univers. Mais je dis de façon appuyé : "J'aime !!"

C'est juste dommage que j'aie découvert ce court-métrage dans des circonstances tristes... C'est par ici pour une version de meilleure qualité.

[memocreatif]

Le Berliner Philharmoniker est en train de se faire une très jolie campagne de promotion. Photographier l'intérieur des instruments c'est un peu comme faire une endoscopie, mais avec un résultat largement plus onirique.

Toutes les images sont ici.