Sunt zile în care ai nevoie doar de o îmbrățișare, de câteva cuvinte și doi ochi care par să te înțeleagă.
Sunt zile în care nu ai nevoie de cuvinte care să îți spună că o să fie bine, de aceleași clișee pe care le auzi mereu și de care te împiedici mereu.
Sunt zile în care nu ai nevoie de nimeni, doar de tine. Sunt zile în care simți că nici tu nu îți mai ești suficient, că toată mare de emoții, trăiri și momente grele se adună și se revarsă în tine.
Sunt zile în care nu ai nevoie de cuvinte frumoase fără sens, de cuvinte care nu valorează nimic în timp.
Sunt zile în care vrei doar să fii lăsat în pace, să te scufunzi sau să ieși la suprafață din toată marea de neputință în care simți că te aflii.
Sunt zile în care te minți că ești bine și cazi pradă propriei minciuni, sunt zile în care tânjești după un strop de afecțiune dar totodată ești resemnat cu ceea ce ai și simți în prezent, sau mai bine zis cu ce încă mai simți.
Sunt zile în care nu vrei să te mai trezești dimineața dar cu toate astea o faci, sunt zile în care nu știi ce cauți în propria viață dar cu toate astea continui să trăiești.
Sunt zile în care pare că nu te înțelege nimeni, că toți sunt imuni la ceea ce simți, dar cu toate astea nimeni nu e imun, toți trecem prin aceleași lucruri deși unii poate o fac mai devreme și alții mai târziu.
Sunt zile în care nu vrei să vorbești, în care tăcerea pare cel mai bun răspuns dar sunt și zile în care cuvintele își fac singure apariția.
Sunt zile în care plângi crezând că ăsta e singurul obstacol pe care l-ai mai putut învinge, deși nu știi că înăuntrul tău exista mii de forțe care sunt gata să învingă încă alte zece mii de obstacole.
Sunt zile în care totul pare lipsit de sens, imperfect dar uităm cu toții că imperfectul e perfect doar prin simplul fapt, că e imperfect.
Sunt zile în care nu te recunoști și cauți să te regăsești, deși nu te vei mai regăsi niciodată la versiunea anterioară, ci la una nouă, îmbunătățită.
Sunt zile în care spui cuvinte fără sens, într-un acces de furie deși îți dai seama prea târziu că nu mai poți șterge ceea ce ai spus deja.
Sunt zile în care încerci să fugi de probleme deși mereu ajungi în același punct.
Sunt zile în care nu ești deloc bine deși te încăpățânezi să o spui că ești, să crezi că totul e perfect crezând că o dată ce o spui lucrurile se vor îmbunătăți de la sine.
Sunt zile în care ai nevoie de cineva, de cineva care să creadă în tine, de cineva care să te susțină pe linia de plutire, să te facă să crezi în ceva mai bun, sunt zile în care ai nevoie de cineva care să te vadă așa cum ești cu adevărat dar sunt și zile în care îi îndepărtezi pe toți cei care îți întind o mână de ajutor, toți cei care încearcă să te reconstruiască și să te învețe să vezi dincolo de zidul înalt pe care tu însuți l-ai construit.
Sunt zile în care obosești să asculți problemele tuturor în timp ce tu nu știi ce să faci cu ale tale, sunt zile în care obosești să vindeci sufletul altora în timp ce nu știi cum să îl aduni pe al tău, într-o zi obosești să crezi în ei, într-o zi obosești să rezolvi problemele altora când ale tale sunt puse pe lista de așteptare.
Sunt zile în care ai nevoie doar de tine, sunt zile în care nu vrei pe nimeni, sunt zile în care nimic nu pare suficient cât să te mulțumească.
Sunt zile în care pur și simplu încetezi să simți, să speri, să aștepți, să visezi, sunt zile în care pur și simplu încerci să supraviețuiești.
Sunt zile în care pur și simplu încerci să trăiești, să supraviețuiești cumva cu gândurile continue, cu durerea, cu oboseala psihică, cu stresul, cu anxietatea, cu tot ceea ce înseamnă lumea în care trăim și încercăm atât de mult să trăim, să învățăm să trăim, încât uitam să o facem cu adevărat.
Sunt zile în care nu mai vezi lumea atât de roz precum o vedeai când erai copil, sunt zile în care vezi doar negru, dar după un timp te plictisești vrei alte culori și încerci să găsești ceva mai viu, mai colorat, dar îți dai seama că începi să iubești negrul.
Sunt zile în care vrei să fii salvat din toate stările de anxietate, sunt zile în care doar aștepți să observe cineva, dar sunt și zile în care vrei doar să fii lăsat în pace, să înoți în neputință, să te scufunzi, să uiți ceea ce îți dorești și să te resemnezi cu ceea ce ai. Sunt zile în care vrei doar să fii uitat.
Sunt zile în care uiți să trăiești și te scufunzi tot mi mult în marea aceea de gânduri și stări, sunt zile în care pur și simplu simți că te sufoci dar situația nu îți permite să respiri.
Sunt zile în care nu ești bine dar continui să mergi înainte sperând că poate o sa fie mai bine.
Sunt zile în care totul merge prost, în care ai nevoie doar de liniște.
Sunt zile în care ai nevoie doar de tine!
Dar după toate aceste zile vin și acele zile în care te trezești și îți spui că azi o sa fie bine, că azi nu o să fie la fel ca ieri pentru că tu o sa faci ceva ca azi să fie altfel decât a fost ieri!
După toate acele zile lipsite de sens vin și acele zile în care nu îți mai permiți să îți pierzi vremea cu lucruri care nu mai par atât de însemnate, atât de importante, nu îți mai permiți să suferi după lucruri mărunte, care știi că în timp nu o să mai valoreze atât de mult precum ar valora acum.
Vin și acele zile în care nu mai ai nevoie de cineva care să te înțeleagă, nu mai simți nevoia ca cineva să te înțeleagă, pentru că începi tu să te înțelegi, pentru că începi tu să te cunoști, să te descoperi și să te iubești cu tot cu imperfecțiuni!
Vin și acele zile în care nu mai simți nevoia să auzi cuvintele celorlalți, acel "o să fie bine", pentru că știi că indiferent dacă o sa fie sau nu bine, tu ești pregătit pentru ce urmează.
Vin și acele zile în care deși pare că nu te înțelege nimeni, nu te mai obosești să le explici să îi faci să te înțelegă.
Un om care este înțeles de toți cei din jurul lui, este un om banal, un om oarecare!
Vin și acele zile în care nu mai simți să plângi pentru că lacrimile ce curgeau înainte s-au uscat iar acolo unde lacrimile tale au udat, au crescut flori, prea frumoase ca cineva să le mai poată tăia!
Vin și acele zile în care nu mai simți să fii îmbrățișat, pentru că atunci când aștepți prea mult o îmbrățișare și nu o primești, înveți să te îmbrățișezi singur!
Vin și acele zile în care nu mai simți durere și nu, nu pentru că a dispărut ci pentru că înveți să trăiești cu ea, înveți cum să o ții captivă și să cultivi din ea doar ceea ce trebuie.
Vin și acele zile în care nu te mai simți sufocat de cei din jurul tău, pentru că atunci cand ți se blochează o cale descoperi alta, la fel cum și atunci când nu poți intra pe ușa, intri pe fereastră!
Vin și acele zile în care nu te mai minți că totul este bine, pentru că accepți ceea ce trăiești si înveți să lupți pentru ceea ce îți dorești!
Vin și acele zile în care nu mai obosești ascultând problemele celorlalți, pentru că tu știi să le rezolvi pe ale tale.
Zilele în care nu te recunoști devin zilele în care te descoperi, zilele în care lucrezi la cea mai bună și frumoasă versiune a ta.
Lacrimile au fost înlocuite de zâmbete, iar frica de încredere. Incertitudinea a fost înlocuită de curiozitatea de a descoperi.
Vine o zi când nu îți mi dorești ca cineva să te salveze, să te înțeleagă, să te ajute, să creadă în tine, să te vadă așa cum ești cu adevărat pentru că atunci când ai nevoie ca cineva să facă lucrurile astea iar atunci nu este nimeni prezent să te ajute, înveți să te salvezi singur, înveți să crezi în tine, să te susții singur, să te ajuți, să te iubești așa cum nu ar putea nimeni altcineva să o facă!
O dată ce acele zile au trecut vin și acele zile în care nu mai aștepți ca cei din jurul tău să te înțeleagă, să te accepte, să creadă în tine, pentru că atunci când te scufunzi și te salvezi singur înveți să ai nevoie doar de tine!
La un moment dat încetezi să ai așteptări de la oamenii din jurul tău, pentru că o dată cu așteptările apar și dezamăgirile. Înveți să fii detașat de oamenii din jurul tău, să te pui pe primul loc și înțelegi că ai nevoie doar de tine ca să reușești.
După toate acele zile lipsite de sens vin și acele zile în care nu mai cauți răspunsuri la mii de întrebări, pentru că cele mai frumoase răspunsuri ni le oferă timpul.
După toate acele zile lipsite de sens vin și acele zile în care fericirea pare ceva ce va dura la infinit, acele zile în care nu îți poți stăpâni zâmbetul, în care simți că încrederea spre necunoscut crește tot mai mult. Zile în care anxietatea e înlocuită de fericire, lacrimile de zâmbete, frica de încredere și speranță.
Dar toate aceste zile pline de speranță, de încredere nu vin cât ai pocni din degete, nu te trezești într-o dimineață și printr-o minune cerească totul este bine și frumos.
Nu, nu primești un bilet de tren cu destinația fericire și cât ai clipi ajungi la destinație.
Nu, nu vine niciun curier să iți aducă un pachet atât de fragil precum fericirea, nu, pentru că lucrurile frumoase necesită parcurgerea unui drum greu, obositor pe alocuri, dar niciun sentiment nu se compară cu cel pe care îl simți atunci când ajungi la destinație.
Mulți nu au înțeles că nu destinația în sine reprezintă fericirea, ci mai degrabă drumul în sine reprezintă evoluția noastră, descoperirea unor sentimente, capacități și viziuni ce nu știam că exista în înăuntrul nostru.
Nu vine nimeni să ne spună ce să facem ca să fim fericiți, ca să fim bine.
Nu vine nimeni să ne spună ce să facem ca să nu mai simtitm durere, neputință, neîncredere.
Oamenii vin și ne aruncă un simplu "o să fie bine" dar nimeni nu ne spune când, nimeni nu ne spune ce să facem ca să fie bine, ca să ne fie bine.
Oamenii vin și ne spun să luptam pentru noi, pentru ceea ce ne dorim, dar niciodată nu ne spun cum să o facem, cum să îți dai seama cum să lupți dacă nu știi ce înseamnă propriu-zis?
Nu vine nimeni să ne spună cum să fim fericiți, nu ne învață nimeni cum să trăim cu ceea ce simțim dar toți ne judecam între noi pentru ceea ce simțim, pentru faptul că nu știm cum să fim fericiți, pentru că nimeni nu ne învață.
Nu vine nimeni să te învețe când să te oprești, când să lupți, cum să lupți, nu vine nimeni să te învețe cum să nu devii ceea ce nu îți dorești, nu vine nimeni să te învețe cum să trăiești, tu ești singurul ce o poți face.
Învață să greșești dar totodată să îți accepți greșelile, învață să crezi în tine atunci când nimeni nu o face.
Învață să îți dai timp să te vindeci, să te descoperi, să fii fericit.
Învață să trăiești nu doar să supraviețuiești!
Învață să nu ai așteptări în ceea ce privește oamenii, majoritatea așteptărilor într-un final dezamăgesc.
Învață să lupți deși crezi că nu o mai poți face. Învață să te descoperi pe tine și tot ceea ce există înăuntrul tău.
Învață să nu ai nevoie de nimeni, oamenii sunt temporari.
Nimeni nu vine în viața noastră pentru totdeauna, noi oamenii nu mai știm ce înseamnă acest "pentru totdeauna" poate o lună, două sau poate un an, oamenii la un moment dat pleacă.
Oamenii sunt temporari, unii vin în viața noastră pentru a ne învăța anumite lecții, alții învață de la noi. De la unii putem învăța doar cum să nu fim, pe când de la alții putem învăța adevărate lecții. Fiecare om pătrunde în viața noastră cu un scop, o misiune dar la un moment dat misiunea fiecăruia se sfârșește.
Nu te sprijini de oameni, pentru că o dată ce vor pleca îți vei pierde echilibrul, iar tu, tu nu ai voie să iți pierzi echilibrul.
Învață să descoperi cum ajungi la acele zile pline de încredere, luptă, desoperă-te, evoluează!
Dumnezeu răsplătește eforturile nu scuzele!
Nu te afunda în zilele acelea lipsite de sens pentru că te vor acapara și crede-mă nu îți dorești lucrul ăsta.
Detașează-te de oameni, încetează să ai așteptări de la ei, încetează să vrei să te înțeleagă, să te cunoască cu adevărat. Încetează să crezi că oamenii sunt altfel decât îi vezi tu.
Încetează să lupți pentru oameni care își doresc să plece din viață ta, oamenii care își doresc cu adevărat să rămână vor rămâne indiferent cât de mult te schimbi în bine sau în rău, indiferent cât de multe zile proaste ai, indiferent de ceea ce crezi tu despre tine!
Încetează să crezi în promisiuni, promisiunile sunt doar cuvinte ce îți oferă iluzia că totul va fi bine! Încetează să crezi în clișeele în care se învârt toți cei din jurul tău și fi tu cel care face totul diferit, fi tu cel care are curajul să greșească, să descopere, să învețe, să lupte, să reușească!
Încetează să te înconjori de oameni toxici, oameni în care nu te identifici, oameni care se cred centrul fiecărei povești.
Fi un om modest, oferă doar atât cât ți se oferă, pentru că astfel nu vei pierde mai mult decât ți-ai dori să pierzi!
Îndrăznește să crezi, să lupți, să înveți, să evoluezi!
Îndrăznește să crezi că ești diferit, că nu te încadrezi în tiparele create de societatea în care trăim și creează-ți propria poveste și propria realitate.
Învață să te asculți mai mult pe tine, să ai răbdare, să îți dai timp să vindeci rănile adânci, să te reconstruiesti și să evoluezi, pentru că nu exista "o să fie bine" exista doar "trebuie să fie bine".
Îndrăznește să înveți, îndrăznește să lupți! ❤
