Iubesc oamenii simpli, clasici, adevărați, de modă veche.
Oamenii care sună și dau mesaje normale, nu pe rețele.
Oamenii cărora le place să stea de vorbă, nu pe telefoane.
Oamenii cu care trăiești momentul și nu îl fotografiezi.
Oamenii discreți cu care trăiești lucruri numai ale tale.
Oamenii cu care îți creezi amintiri și povești.
Oamenii care simt cu adevărat.
Oamenii care iubesc. Cu toată inima. Și pentru totdeauna. Și real.
Oamenii care te iau în brațe.
Oamenii care îți șterg lacrimile.
Oamenii care se interesează de cum te simți.
Oamenii cu care n-ai mai vorbit de mult și pe care nu i-ai mai văzut de mult, dar care sunt la fel ca atunci. Oamenii care ar trebui apreciați mai mult.
Iubesc toți acești oameni și le acord atenție persoanelor greșite din viața mea.
Și atunci ei cred că ar trebui să se schimbe.
Ei cred că e ceva greșit cu ei.
Când noi doar iubim oamenii nepotriviți.
Iar cei răi nu se vor schimba vreodată, pentru că atâta timp cât noi îi vom adora, ei vor crede că acționează corect. Și că noi nu vom pleca niciodată.
și să continui să faci același rău
și să nu vezi că asta e greșit
sau să nu vrei să schimbi asta,
vei vedea, într-un final, că tu ai rămas degeaba.
Pentru că un om care nu iubește, nu rămâne definitiv. Oricât de mult și adevărat ar fi iubit. Pentru că nu știe să rămână,
Un om care nu iubește, nu știe (cum) să iubească.
te miri de ce nu ești fericit?
http://cand-pretindeai.tumblr.com
gummygunk
kianamaiart
tangentwithtanner
dailybridgerton
stormborns
