Îmi place...
Mi-am dat seama de ceva ciudat. A trecut timp îndelungat în care ne-am cunoscut fiecare centimetru al pielii, fiecare milimetru al sufletului și fiecare cotlon întunecat al minții. Ne-am îndrăgostit o dată, dar dragostea noastră a reînflorot după ciclul naturii de fiecare dată când am avut nevoie. Genul acela de dragoste care îți taie respirația, tremuri de nerăbdare și, în același timp, îți conferă acel sort de căldură ce îți învăluie măduva căci știi ce urmează, este eliberarea de care râvnești. Și nu vrei să o recunoști cu voce tare de frica iluziei că voi doi sunteți modelați unul după celălalt. Devine dureros gândul că se poate pierde un om menit a-ți fie ție perechea aceea care te completează în ciuda erorilor tale, defectelor sau minusurilor. Îmi place ceea ce simt când mă atingi și te privesc cum te miști ca un rege în Regatul meu, căci mă faci să mă simt regină. Îmi place cum îmi furi zâmbetele și toate le vrei doar pentru satisfacția ta personală. Îmi place cum îmi explodează inima când îți aud vocea după o zi de dor și îți simt căldură brațelor care-mi șoptesc cuvinte de alint.
