#implinire

[fetita-cu-ochi-albastri16]

Dacă te-ai simtit vreodata trădat, e tot ok.

Dacă te-ai simtit vreodata folosit, e tot ok.

Dacă a simtit vreodata cum sufletul ți se fărâmă în sute de mii de bucăți, e tot ok.

Dacă viață iți pune în fața doar obstacole ca să te vadă cum cazi de fiecare dată, e tot ok.

Important e, ca de fiecare dată când cazi, suferi, te simți o persoană de nimic, să te ridici, să-ți ștergi lacrimile, să zâmbești larg și să mergi mai departe, căci tu ești unica persoană care cu adevărat te poate face fericit/ă.

Tu ești cea care te poate motiva să devii zilnic cea mai bună versiune a ta.

Tu ești acel om care, te poate face să fii împlinit sufletește.

Devină o persoană puternică, lasă negativismul de-o parte, zâmbește de fiecare dată când te simți rau, convinge-te că ești bine și că mereu după ploaie deși vine furtună,într-un final apare și soarele.

[treisprezece-septembrie-blog]

Totul e un ciclu normal,un lant. Respingi oamenii care te plac,cei care iti plac te resping pe tine. Si pe aia de îi vrei tu,îi respinge cineva. De ce dracu nu dam sanse oricui e om cu noi? De lacomi...De egoisti...De prosti?...

Denisa Ș (helloaicisentimentala)

[nathaleenatashu]

Îmi place...

Mi-am dat seama de ceva ciudat. A trecut timp îndelungat în care ne-am cunoscut fiecare centimetru al pielii, fiecare milimetru al sufletului și fiecare cotlon întunecat al minții. Ne-am îndrăgostit o dată, dar dragostea noastră a reînflorot după ciclul naturii de fiecare dată când am avut nevoie. Genul acela de dragoste care îți taie respirația, tremuri de nerăbdare și, în același timp, îți conferă acel sort de căldură ce îți învăluie măduva căci știi ce urmează, este eliberarea de care râvnești. Și nu vrei să o recunoști cu voce tare de frica iluziei că voi doi sunteți modelați unul după celălalt. Devine dureros gândul că se poate pierde un om menit a-ți fie ție perechea aceea care te completează în ciuda erorilor tale, defectelor sau minusurilor. Îmi place ceea ce simt când mă atingi și te privesc cum te miști ca un rege în Regatul meu, căci mă faci să mă simt regină. Îmi place cum îmi furi zâmbetele și toate le vrei doar pentru satisfacția ta personală. Îmi place cum îmi explodează inima când îți aud vocea după o zi de dor și îți simt căldură brațelor care-mi șoptesc cuvinte de alint.

[simonastefania]

Te iubesc, pe un glas laș, pe o speranță îmbrățișată puternic în brațele tale. Te iubesc, cu gândul, ce îmi țipă surd un ultim sărut pe buze amare. Te iubesc, cu fiecare joc pe care îl au degetele mele pe barba ta. Te iubesc, cum îmi cuprinzi trupul în brațele tale puternice și îmi încălzești sufletul printr-o privire. Te iubesc, cu pași timizi, cu vocea surdă și ochii muți. Te iubesc, în lipsa curajului de a fi fără mine, construiești din speranțe spânzurate, noi drumuri spre noi. Te iubesc, printr-un țipăt asursizitor, printr-un dans începător al picioarelor noastre prin viața împreună. Te iubesc, nemăsurat în cuvinte, profund îmbrățișat într-un punct colorat și agățat de o vis construit pe o stea căzătoare. Te iubesc, prin sărutări pătimașe, îmbrăcate în teamă și agonie. Te iubesc, cum nu va mai reuși nimeni să ne iubească vreodată. Te iubesc, la fel de răbdător cum m-ai învățat să iubesc din nou, să simt că sunt centru universului tău și să nu îmi doresc altceva decât să trăiesc fericirea împreună cu tine. Te iubesc, într-o noapte caldă de septembrie, îmbrățișați de vântul dulce al zâmbetelor noastre. Te iubesc, cuprinși de figuri de stil pătate de senzualitatea șoaptelor tale. Te iubesc, asemeni unei brize acordată pe melodia valurilor, asemeni unei amintiri ce o trăiesc la nesfârșit. Te iubesc, în silabe îmbătate de dor. Te iubesc azi, învățând să te iubesc mâine mai profund. Te iubesc, asemeni unei prime raze de soare ce se naște printre norii întunecați, încărcați de lacrimi. Te iubesc, pe un glas tăcut, cu un final ce se încăpățânează să existe în povestea noastră..

TE IUBESC..

https://simonastefaniablog.wordpress.com/2018/09/13/te-iubesc/

[dar-eu-nu]

De ce, o întrebare esențială.

Sunt doar eu cu mine și sinceritatea. Am ales să scriu pentru că am obosit să mă mint; am ales să scriu pentru că nu mai am cui să îi spun povestea mea, frustrările și dezamăgirile dar de ce nu și micile bucurii de care am parte. Am ales să scriu pentru că uneori simt nevoia să mă apropii mai mult de mine. Am ales să scriu pentru a îmi vedea vulnerabilitățile, temerile, defectele dar și calitățile. Am ales să scriu pentru a vedea micii păși pe care îi fac și care este punctul spre care mă îndrept. 

Am ales să. 

[deepgentlelover]

Poate că sună clișeic, dar mă simt împlinită. Tot ceea ce s-a întâmplat până acum m-a ajutat să devin ceea ce îmi doream să fiu. Astăzi sunt exact unde îmi doream să fiu, sunt ceea ce consider că mă reprezintă. Nu credeam vreodată că din fetița dependentă și traumatizată ce eram cu doar 10 ani în urmă mă voi transforma în ceea ce sunt astăzi: o tânără împlinită, optimistă, deschisă și cu foarte multe de oferit. Sunt martorul viu a ceea ce face puterea lui Dumnezeu, chiar și din cele mai îngrozitoare persoane.

Nimeni nu va putea ști vreodată de unde am plecat, ce eram la începutul drumului. Nimeni nu va ști cât de greu a fost acest drum, nu va ști nici cum i-am făcut față. Dar oamenii vor vedea mereu ceea ce sunt astăzi, vor înțelege cât de mare este Dumnezeu și cât de îndurător este El cu noi. Am primit cele mai frumoase daruri pe care le poate primi cineva, iar pentru asta voi fi veșnic recunoscătoare!

[tootyde]

Toata fericirea noastra este dincolo de teama pe care o avem

A.

[madeixche]

Oamenii trăiesc, iubesc şi se împlinesc în felul lor.