𝓝𝓮𝓰𝓻𝓾

/ 𝕯𝖎𝖆𝖓𝖆 / 𝕽𝖔𝖒â𝖓𝖎𝖆 / 𝖉𝖊𝖟𝖛𝖔𝖑𝖙 𝖆𝖗𝖙𝖆 𝖉𝖊 𝖆 𝖘𝖙𝖆 𝖘𝖎𝖓𝖌𝖚𝖗 𝖈𝖆𝖓𝖉 𝖘𝖚𝖓𝖙 𝖎𝖓𝖈𝖔𝖓𝖏𝖚𝖗𝖆𝖙 𝖘𝖎 𝖒𝖆 𝖈𝖚𝖑𝖈 𝖎𝖓 𝖌𝖆𝖓𝖉 𝖈𝖚 𝖌𝖆𝖓𝖉𝖚𝖗𝖎 𝖈𝖆𝖗𝖊 𝖓𝖚-𝖒𝖎 𝖎𝖓𝖈𝖆𝖕 𝖎𝖓 𝖈𝖆𝖕 / 𝖉𝖒 𝖔𝖕𝖊𝖓 /

[negru-diana]

Plasticitate neuronală.

Sinapse întregi, doar despre tine.

Pe frontispiciul gândului, sculptat obscur, doar tu.

Devii eteric, îmi distorsionezi percepțiile.

Oscilez între două lumi, totuși, încerc să scap

Într-un univers lipsit de pașii tăi,

Dar mă tot prind în capcana amintirii tale.

Te rog, de data asta, când vei veni din nou,

Să nu reverberezi efemer în sinapsele dorului,

Ci să te atașezi, definitiv, acum

Pe frontispiciul existenței mele,

Să stingi, în sfârșit, ecoul absenței tale.

[negru-diana]

Dacă vii,

găsești deschis.

să nu suni, nu mai e nimeni

doar intră și așteaptă, nu te descălța.

ce mai faci? cum mai ești?

cum e la tine? la mine - pustiu.

dacă tot ai venit, murdărește-mi sufletul

cu noroiul de pe ghete.

lasă-mi un semn ca ai trecut,

un apus, un răsărit.

lasă-mi o inima-n cafea,

lasă-mi un semn, ceva.

[negru-diana]

How blessed I am

to have a little bird who trusts me,

a feathered soul that finds a home

in the quiet of my hands.

In his gentle heartbeat

and resting wings,

I learn each day

that trust is the purest form of love.

[negru-diana]

What zodiac sign are you?

Aries♈️

[negru-diana]

22.05.25 23:17

Notificări

Whatsapp(1) ..

„Azi am zâmbit gândindu-mă la tine.”

[negru-diana]

acid.

culoare și carton

îmbibate cu fericire

haos.

halucinații și zgomot de albine.

prostesc, ma pierd.

fara idei. doar o alta realitate.

fara minute pierdute, doar trăite.

ciudat.

[negru-diana]

Plasticitate neuronală.

Sinapse întregi, doar despre tine.

Pe frontispiciul gândului, sculptat obscur, doar tu.

Devii eteric, îmi distorsionezi percepțiile.

Oscilez între două lumi, totuși, încerc să scap

Într-un univers lipsit de pașii tăi,

Dar mă tot prind în capcana amintirii tale.

Te rog, de data asta, când vei veni din nou,

Să nu reverberezi efemer în sinapsele dorului,

Ci să te atașezi, definitiv, acum

Pe frontispiciul existenței mele,

Să stingi, în sfârșit, ecoul absenței tale.

[negru-diana]

Dacă vii,

găsești deschis.

să nu suni, nu mai e nimeni

doar intră și așteaptă, nu te descălța.

ce mai faci? cum mai ești?

cum e la tine? la mine - pustiu.

dacă tot ai venit, murdărește-mi sufletul

cu noroiul de pe ghete.

lasă-mi un semn ca ai trecut,

un apus, un răsărit.

lasă-mi o inima-n cafea,

lasă-mi un semn, ceva.

[negru-diana]

ai plecat grăbit la finalul unui august

doar sa-mi obișnuiești inima

cu frigul lui octombrie.

de ce vrei sa te chinui, la inceput de mai

sa-mi dezgheți, apoi, pereții miocardului?

n-ai vrea tu, să-mi rămâi între coaste,

până trece toată iarna din sternul meu?

[negru-diana]

Aș vrea să te văd din nou

să te aud, să te ascult,

să te simt și să te intreb -

a durut?

Dacă mi-ai fi putut rămâne o clipă,

să te privesc adânc în ochi și să îți spun

să îmi mai scrii din când în când

apusuri roz pe cer când totul mi-e gri.

Eu încă aștept să suni, deși,

e cam târziu, trecut de ora-n care mi te-ai rătăcit.

Eu încă aștept să mă trezesc.

Eu încă te aștept.

[negru-diana]

[negru-diana]

analgezic

poate e tarziu sa-mi mai scot pansamentele de mult timp uitate acolo unde încă ma dor rănile

sau poate ca mi-e groaza sa știu ca nu mai am nimic care sa le acopere.

prin absurd, as trage de timp sa știu ca sunt gata sa le las sa se vindece singure,

dar pana când va veni timpul acela, mi-e teama ca se vor adânci. și voi avea nevoie de o operație atât de complicata..

să-mi scot gândurile fără analgezic din cap, sa le dezinfectez și sa eliberez bagajul emoțional în care s-au strâns foarte multe lucruri.

dar cum as putea sa schimb atât de multe lucruri, la un om care înseamnă atât de puțin în fata gândurilor și vocilor lui? cum as putea sa înving, cand printre oasele pereților de sticla transparenta vad doar o lume bazata pe lucruri atât de stupide, atât de triste, atât de greșite.. lucruri care îți sporesc gândurile de care vrei, pur și simplu, sa scapi.

probabil mai am nevoie de un calmant, iar singurul lucru care-mi mai face bine ești tu. un analgezic greu de obținut în timpurile astea atât de materialiste, în lumea asta atât de sintetica.

dar în același timp, în același tablou texturat cu multe nuanțe de neculori, încerc sa dezgrop un înțeles din toate rănile netratate pe care mi le-am creat. la ce-s bune atâtea cuvinte înșirate în mod prostesc în notițele telefonului, dacă, pe noi, nu ne salvează nimeni? singura sclipire de speranța care pâlpâie asurzitor în momentele de tăcere a vocilor din cap, poate, cândva o sa ajute sa fac primul pas spre sala de operație.

și poate ca n-as mai fi nevoita sa-mi salvez propriile bătăi de inima.

9.10.20

[negru-diana]

See you at the next sunset, dear soul!💔 I miss you so much already. 💔

[negru-diana]

24.04.2024 💔🥀

[negru-diana]

erai un fel de arta.

m-ai pus sa îți pictez în palme stele

și pe spate pansamente,

sa-ți sculptez pe brate armuri,

la ureche sa-ti cant ceva despre noi.

ai fredonat melancolic când ai plecat din atelierul meu

mi-ai închis coastele la loc și ai ieșit prin pielea mea,

plin de lucrările mele făcute cu iubire.

acum când încerc sa te creez la loc,

in inima mea pe post de atelier,

pieptul mi se strânge și mi se crapă pereții,

pensula se rupe, muzica se oprește.

nu vrei sa te întorci să-mi zugrăvești din nou amintirile,

preferi sa le îngrop undeva printre neuroni,

dar sângele-mi pleacă cu același ritm

ca cel al melodiei noastre.

[negru-diana]

Minunați sunt ochii tăi.

mulțumesc!😊

[negru-diana]

analgezic

poate e tarziu sa-mi mai scot pansamentele de mult timp uitate acolo unde încă ma dor rănile

sau poate ca mi-e groaza sa știu ca nu mai am nimic care sa le acopere.

prin absurd, as trage de timp sa știu ca sunt gata sa le las sa se vindece singure,

dar pana când va veni timpul acela, mi-e teama ca se vor adânci. și voi avea nevoie de o operație atât de complicata..

să-mi scot gândurile fără analgezic din cap, sa le dezinfectez și sa eliberez bagajul emoțional în care s-au strâns foarte multe lucruri.

dar cum as putea sa schimb atât de multe lucruri, la un om care înseamnă atât de puțin în fata gândurilor și vocilor lui? cum as putea sa înving, cand printre oasele pereților de sticla transparenta vad doar o lume bazata pe lucruri atât de stupide, atât de triste, atât de greșite.. lucruri care îți sporesc gândurile de care vrei, pur și simplu, sa scapi.

probabil mai am nevoie de un calmant, iar singurul lucru care-mi mai face bine ești tu. un analgezic greu de obținut în timpurile astea atât de materialiste, în lumea asta atât de sintetica.

dar în același timp, în același tablou texturat cu multe nuanțe de neculori, încerc sa dezgrop un înțeles din toate rănile netratate pe care mi le-am creat. la ce-s bune atâtea cuvinte înșirate în mod prostesc în notițele telefonului, dacă, pe noi, nu ne salvează nimeni? singura sclipire de speranța care pâlpâie asurzitor în momentele de tăcere a vocilor din cap, poate, cândva o sa ajute sa fac primul pas spre sala de operație.

și poate ca n-as mai fi nevoita sa-mi salvez propriile bătăi de inima.

9.10.20

[negru-diana]

my better half🖤