Mi-ai dat cea mai frumoasa toamna. O toamna lunga si calda in culori splendide de metropola veche, de fiorduri, o mare albastra si sase curcubeie. M-ai lasat in iarna, intunericul in care m-ai gasit, pe marginea prapastiei. Aleg ca cea mai frumoasa toamna sa imi incalzeasca, o clipa iarba din suflet. Si stiu ca metropola mea de suflet nu va mai fi niciodata la fel. Ma voi reintoarce la ea cu o melancolie dureroasa, poate in timp voi zambi trist la amintirea ei.














