Sun🌻

[violentwavesofemotion-deactivat]

“It was the month of June when her eyes opened, softly as the flower opens its petals, gently as the dawning of the day,”

— Amrita Pritam, from Krishna Gorowara, from “The Annunciation,”

[andrafantino]

[sunnflower69]

Treziti-va!

• Momentul tau de glorie este sa te casatoresti si sa faci multi copii. Regulile dintr-o simpla relatie se aplica si intr-o casatorie. Hai sa-ti zic de ce nu a functionat, punct si de la capat.

Stii ce-i iubirea, ametito? ... GRESIT , nu stii nimic. De ce? Pentru ca el ramane doar daca se simte iubit si apreciat, cand simte grija sacrificiilor. Nu exista niciodata a doua varianta, NICIODATA. Exista -mai bun-

 Căsătoria nu e locul în care „merge și așa”, nu mai contează nicio formalitate, niciun protocol, unde toate regulile care țin de aspectul exterior sunt abandonate în favoarea comodității.? Cred că ai înțeles greșit ce înseamnă spațiul conjugal, l-ai contaminat și pe el, iar apoi relatează, de asta esti o simplă speculație. 

Fii atent aici, ți le scriu așa cum știi tu să pricepi.

Aș scoate de pe piață pijamalele de bumbac, stilul cu pantaloni largi și cămașă, sau celebrele cămăși de noapte cu care nici măcar bunica nu se mai îmbracă. Noaptea e momentul tău de glorie, de dormit vei dormi după moarte, draga mea, țin să-ți amintesc. Cum să te iubească, dacă tu adormi lângă el cu ciorapi de lână în picioare și cămașă de noapte în care transpiri ca un dihor, asta după ce, probabil, ai picat prea ostenită?! Omul tău e un erou! Iubirea nu trece prin stomac, draga mea, ci prin pat. Suprize, surprize. Pasiunea este ceea ce vă ține uniți, dorința aceea care te leșină, care te face să tremuri, care te face să lași totul baltă și să-l iubești sălbatic, în cele mai trăznite locuri, dacă vrei… Fii sexy. Fii ca o amantă. Dar cred că ești departe de stația asta, nu-i așa? Deoarece cum ti-am mai spus, ti-ai pierdut acum muult timp prioritate. Nu-i de mirare că ai făcut din el un impotent, un nimurug, că l-ai „castrat” și că a fugit de tine. Tu ai face dragoste cu tine, dacă ai fi în locul lui?

[sunnflower69]

I love you. Not the concept of you. Not the perception of you. Not what you will become. Not your prospects. Not your need to be loved. I love you. Today. Right now. Just as you are. And I know, with time we will change. We will evolve. We will grow. And I hope we do all of it together. But I don't ask anything from you other than what we have now. I don't expect you to promise me anything in return. Because I love you for you, and the promises you are unable to make today don't change anything.

[sunnflower69]

I love you not only for what you are, but for what I am when I am with you. I love you not only for what you have made of yourself, but for what you are making of me. I love you for the part of me that you bring out.

[sunnflower69]

I loved a lot, I sacrificed a lot. For me, this relationship changed me from heaven to earth and continues to do so. I'm another version of me, a better one, well, they're basically the same. But this man brought out of me something I didn't think existed and somehow that's why I love him, I loved him and I will love him, and I will appreciate him for everything he did for me. Maybe nothing special but his simple presence did everything. Because a psychologist helped me get something out of me that I couldn't, get me out of that cage where I was completely locked up.

[sunnflower69]

Te-am iubit pana mi-a dat sangele pe nas, baby!

Până mi-a dat sângele pe nas te-am iubit,ai ceva care mă scoate din minți, un fel de privire și un fel de a vorbi care îmi intra pe sub piele. Nici măcar proastă nu m-am considerat vreodată, cred că prea mult văd în tine ceea ce n-am văzut în nimeni niciodată. Cred că nici mama ta nu știe cât ești tu de inteligent și, cu toate astea, cum îți stă mintea în loc câteodată, cum croiești tu teorii despre orice pe lumea asta și în secunda doi poți fi mortal de incoerent, cum ești tu de mulțumit cu iubirea mea și cum nu poți suporta să te iubesc mai mult decât poți înghiți, și, vai, mai știe cineva în lumea asta cât ești de neputincios?

Să știi că nu mă mir cum m-am îndrăgostit de tine, mă mir cum ai fost tu în stare să te lași atât de iubit. Puteam să jur că ești mai tare decât mine și eram mai mult decât fericită cu situația asta. Și nici măcar nu ți-am cerut nimic. Puteai să mă lași să te ador așa cum ești, plin de imperfecțiuni, pentru că știam să-ți fiu de toate, fără să știe nimeni de nimic.

De asta te iubesc. Pentru că mă provoci. Mă provoci la tot ce-mi place: să mă documentez, să gândesc, să analizez, să descopăr, să mă bucur, să iubesc, să împart și să fiu.

[naturaekos]

“The real lover is the man who can thrill you by kissing your forehead or smiling into your eyes or just staring into space.”

—

[amortizing]

““Each relationship between two persons is absolutely unique. That is why you cannot love two people the same. It simply is not possible. You love each person differently because of who they are and the uniqueness that they draw out of you.””

—

[sunnflower69]

You know what turns me on? Effort. Assurance. Show me you care. That you really want me. I'm tired of doubting whether people are coming or going.

[balkavanozum-deactivated2022032]

[stressedboyz]

[sunnflower69]

Draga mea, tu îmi provoci o nesfârșită milă. Tu și văicărelile tale. Tu si dramele tale, hai sa ne conformam si sa ne aducem aminte de varsta pe care o avem. Scenele astea de iubire falsa merg cu el dar nu și cu mine, sunt și eu femeie și știu sa urmăresc punctele slabe ale bărbatului de langa mine. Nu-ți poți imagina cât de mult n-aș fi vrut să te fi cunoscut. Ar fi fost mai bine pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate aș putea spune. Nu, nu mi-am clădit fericirea pe nefericirea ta, ci tu ți-ai clădit nefericirea singură, în plus, ți-ai clădit o fericire imposibilă pe nefericirea lui.

Învață ce înseamnă să iubești. Nu se rezuma la "dacă nu va fi al meu nu va fi al nimănui". Pentru fercirea lui voi fi dispusa sa-l las liber, nu pot sa fiu egocentrică, infama si meschina sa-l păstrez lângă mine cu forța.

Femeia are putere deplină asupra bărbatului, dar de unde să știi tu, care crezi numai în posesia exclusivă. Nu poți sa zbori doar cu o aripa!

Si să-ti mai spun ceva în caz ca eu nu voi avea curajul sa i mărturisesc vreodată lui.

Citez "Din ura se naște dragostea."-Hareem Riaz

Asa a fost si în cazul meu, nu l-am privit niciodată cu atenție doar din simplul fapt ca-l detestam. Atât de cinic, plin de el si expirat - concluzie greșită. Până într-o zi când ne-am găsit întâmplător si m-am îndrăgostit de ochii lui. Până într-o seară când i-am simțit parfumul. Pana într-un final, zidul pe care îl construisem în jurul meu atata timp s-a prăbușit.

P.S. „Curva” se vinde pe bani. Eu dau și voi da totul pentru fericirea lui. Acceptă-ți înfrângerea. Poate nu e vina ta, ci a educației tale, a mediului în care ai crescut, a faptului că nu ai înțeles că bărbatul e ca o plantă în mâinile tale: dacă o hrănești cu ceea ce are nevoie, înflorește. Dacă îi spui în fiecare zi cât de urâtă și nesemnificativă e, se va ofili. Eliberează-l. Fii om, măcar o dată în viața ta.

[sunnflower69]

Nu vreau nimic de la tine. M-am prea obişnuit să dau fără să cer. Dacă mă întrebi "ce vrei de la mine sau cat de mult te vezi cu mine ?"Nu o să ştiu ce să îţi răspund. Întrebarea mă umilește. Nu vreau nimic și nu mă văd deocamdata nicicum cu tine într-un fel pompos. Vreau să mă laşi să îţi dăruiesc eu. Să mă laşi să te iert. Să te ajut, dacă pot.

Nu vreau să îmi dai mie timpul tău. Îţi dau eu din al meu, dar numai cât îţi trebuie, nu mai mult. Nu vreau să îţi căpuşez existenţa şi nici să mă mut cu periuţa de dinţi în viaţa ta. Nu vreau să renunţi la ieşirile cu băieţii ca să stai cu mine.

Bine, vreau să mă iubeşti. Şi să fii un pic de tot jigodie, un pic de tot băiat rău, nu mult, cât să simt că te joci cu mine, cât să simt că nu eşti preş. Detest preşurile, trebuie încontinuu scuturate şi cine vrea să scuture două preşuri, unul de la intrare şi altul dinăuntru, mai ales cât sunt eu obsedata de curățenie. Devine epuizant.

Bine, vreau să nu mă mai minţi. Să nu mă mai respingi. Să nu trânteşti uşi numai ca să le deschizi înapoi. În realitate, nimeni nu deţine pe nimeni, însă unii mimează că aparţin iar eu nu fac parte dintre ei, eu sunt sălbatic liberă. Nu-mi cere nimic şi îţi voi da aproape tot, dar fiindcă aşa vreau eu, fiindcă e alegerea mea, nu pentru că insişti.

Aşa că nu mă întreba ce vreau de la tine. Nu vreau nimic de la nimeni, în general. Sunt o muiere şmecheră şi îmi iau singură ce am nevoie. Sunt o muiere independentă. Una care ştie ce vrea şi ce poate.

Şi mai ales ce nu.

[sunnflower69]

Am citit cândva o carte care se numea chiar așa “M-am hotărât să devin prost”. Nu mai țin minte nici cine a scris-o, nici de ce, dar am reținut idea de bază – cu cât ști mai puține, cu atât ești mai liniștit și mai fericit.

Să crezi că poți subjuga un om e o mare prostie, nu vreau sa îți consum timpul și sa îți periclitez viitorul. Recunosc cu sila faptul ca nu am fost niciodată rațională când vine vorba de tine. Dar o sa-mi asum faptul ca sunt proasta.

By the way, m-ai lipsit de tot ce tine de self-esteem.

[sunnflower69]

Mă gândesc la tine. Iar. Din nou. Surprinzător sau nu.

Zilele trecute eram sigură că n-o să-mi mai treci prin minte. Mă săturasem de toată telenovela trăită.

Voiam liniște.

În jur e liniște și, dintr-odată… apari. Apari ori în gând, ori într-o melodie, ori într-un simplu străin pe care-l întâlnesc la metrou, ori pe telefon… cu un apel, dar care stârnește în mine mii de fulgere. Teribil le stârnește… și tu știi. Ai știut dintotdeauna. Dar nu știu cum să numesc atitudinea pe care o ai …ca să nu greșesc.

Să fii oare atât de gol pe interior?

Sau să crezi că, dacă în tine nu-s furtuni, nici în mine nu-s? Fii serios! Și când apare curcubeul după ditamai vijelia, apari din nou, cu multe vorbe spuse alandala, fără sens, pe care nici tu nu le crezi. Și știi ce mai cred eu despre tine? Că nici măcar tu nu te cunoști. Nu știi ce vrei. Crezi doar că totul ți se cuvine.

Eu, da, am fost a ta, deși n-ai vrut.

Ai idee cât de greu e când rațiunea nu are niciun cuvânt de spus? Când inima e tâmpită sau mai știu eu ce!?

Că nu-mi explic… Nu mă recunosc!

Dependentă de nopțile cu tine, de momentele în care îmi povestești ce ai mai făcut și de momentele când zâmbești așa ștrengar, în colțul gurii. Dependentă de amăgirea asta.

Ce mi-ai făcut? Asta a fost întrebarea ta

Că dacă te-aș întreba eu, ai zice: „nimic, ai știut de la început că sunt mai dificil”.

Nu, M, am știut de la început că nu o vezi în mine pe persoana lângă care vrei sa construiești ceva, dar am rămas. Am rămas pentru că așa sunt eu. Sunt proasta, în viziunea ta, dar sunt asumată, așa cum probabil nimeni altcineva nu va mai fi. Și știi de ce nu va fi? Pentru că, de obicei, în viață rămâi exact cu persoanele cu care te asemeni.

Cu mine nu te-ai asemănat. Eu sunt un om sincer, un om pe care l-a interesat doar prezența ta, atât. Pe tine întotdeauna la o femeie te vor interesa mai multe lucruri, în fond, superficiale. Dar să știi că știu că nu ești un om rău. Dacă aș fi simțit asta, aș fi plecat din prima. Am știut cine ești și mi-am asumat, am știut că o să doară tare… exact ca o beție asumată:) Nici nu-ți mai pasă de mahmureală.

Asta am fost eu cu tine.

Dar te uit, chiar dacă pereții camerei mele doar cu tine m-au văzut, chiar dacă patul meu te strigă, te strigă să mă ții în brațe și să îmi mângâi părul.

Te uit și îți promit că următorul bărbat care îmi va călca pragul va rămâne definitiv. Și știi de ce? Pentru că dacă tu nu ai știut niciodată ce vrei, m-ai făcut să-mi dau seama cât de important e în viață să fii un om hotărât.

Te uit, te uit pentru că știu… eu nu exist în mintea ta. Sau da, exist când ai vreun gol în suflet sau în pat.

Dar acum, te rog, fă cumva să nu mai exist niciodată.

Ai grijă de tine!

Te iubesc!

Cu drag, ...

[sunnflower69]

Maybe I'm just hard to love and easy to leave. Weak people always choose easiest way to escape.

-Sun-