Bucati de suflet tarzii in noapte
Si tresari. Sub raza lunii albe, sub cerul senin de vara tu tresari. Nu iti poti lua gandul de la el. Stergerea amintirii lui te ameninta ca vei deveni amortita. Si cand te gandesti ca a fost vorba doar de o noapte. Cum poti fi atat de naiva si sa cedezi sentimentului pradator de fiecare data? Totusi, de fiecare data, iti spui ca nu vei mai face asa. Te-ai dus sa te distrezi, nu? Dar tu, ce ai facut? Te-ai imbatat de aroma lui, pe care o cauti disperata pe haine de cand ai ajuns acasa. Acum nu vorbiti. Bine, nu vobeati nici inainte, dar el e rational. Si-a atins scopul, sa se distreze, si a plecat, pe cand pielea ta inca simte rasuflarea lui puternica, dornica sa iti devoreze trupul. Sarutarile lui, mangaierile toate ti-au ramas impregnate in adancul sufletului. Mai stii cand iti saruta omoplatii vizibili prin materialul fin al bluzei? Nu cred ca ai uitat fiorul rece de pe sira spinarii cand euforia ii dicta sa iti sarute fiecare deget in parte, minunandu-se de cat de gingase sunt mainile tale. Tu credeai ca e chiar interesat, nu? Incerci sa uiti, stiu asta, dar nu poti. Fiecare melodie, fiecare vorba, fiecare vers iti sopteste ca inca tanjesti dupa buzele lui impletite cu ale tale. Sarutul apasat, hotarat, demn de un barbat adevarat te provoaca la un joc de-a v-ati ascunselea, pe care nu il vei castiga. Tot ce vei regasi va fi doar o urma vopsita in rosu pe pielea umarului tau degustat ca un vin bun. Si cu asta va trebui sa te multumesti.