#specificmie

[specificmie]

Scrisoare către Viață

Aș fi vrut să încep cu „ești o curvă”, dar nu e chiar așa — oricât de tare mi-ar plăcea să arunc vina asupra ta. În ultimii ani m-am simțit ca și cum aș fi plutit în derivă, după ce mi-ai aruncat câteva lovituri sub centură și m-ai lăsat muribundă în brațele trecătorilor. Printre valurile tale am încercat cu disperare să rămân la suprafață, când răspunsul corect ar fi fost să mă las purtată de ele.

Pufnesc când mă gândesc la viața imaginată de mintea mea de copil. Eram naivă să cred că mă vei iubi și mă vei lăsa să fac totul așa cum am plănuit. Să am succes fără efort, să am părinții lângă mine, să îmi găsesc jumătatea și să îmi întemeiez o familie cât mai repede. Acum am înțeles că singurul scop al planurilor mele este să te amuze. Pot spune că am fost comediantul perfect.

Știi că mereu sunt aeriană și uit repede când cineva îmi greșește, însă tu m-ai lăsat cu cicatrici adânci, iar odată cu ele a murit și o parte din omul format până atunci. Loviturile tale au venit strategic, din ce în ce mai puternice, fiecare pregătind aterizarea următoarei. Glume nevinovate, discuții serioase, plânsete furișate pe scările spitalului, prăbușiri în locuri neașteptate și mâini înfipte în țărână. Apoi m-ai legat la ochi și m-ai lăsat să alerg fără vreo instrucțiune — doar cu ceea ce pot simți pe moment.

Încet, încet, nodul s-a slăbit, iar eu parcă am început să zăresc lumina și m-am aruncat, uitând că, la o expunere puternică, lumina îți arde privirea. Ceva ce am crezut că îmi va aduce liniște mi-a adus un nou tumult. M-am împiedicat de propriile picioare și am căzut în genunchi, crezând că, dacă rămân jos, va fi totul mai bine.

Dar tu ai și părțile tale bune. Niște șiruri de lacrimi mai târziu, ochii mei s-au adaptat, iar mâinile mele au învățat să se îngrijească de propriile răni. Parcă stau și mai dreaptă.

Vezi tu, modul tău de a mă pune la încercare a început să mi se pară seducător odată cu trecerea timpului. Nu am ceea ce mi-am dorit până la vârsta asta, dar, datorită ție, știu cine sunt, ce vreau și ce pot. Și, cu toate astea, nu îmi mai fac planuri. Nu o să te mint, unele dorințe încă mocnesc în mine, iar speranța mă cuprinde la fiecare velă pe care o zăresc. Dar, indiferent ce se va întâmpla, acum știu să mă las purtată de valurile tale.

[specificmie]

02:28

A fi trează la ora asta poate însemna multe. Poți fi cu persoana iubită, poți cânta la un concert, poți munci la proiectul mult visat. Dar poți fi și tristă, îngândurată sau poate scenariile îți fugăresc somnul mult dorit. 

Cel mai rău e să fii singură printre oameni. Să cânți versuri cu speranța că, într-o zi, în mulțimea care te înconjoară, vei da și de ochii care îți înțeleg furtuna interioară. Să simți basul cum trece prin tine, dar fără buze care îți presară praf de stele pe gât. Să trăiești atâtea emoții într-un timp atât de scurt, dar fără brațele care s-ar odihni pe talia ta, gata să te prindă când muzica se termină. 

Când adrenalina trece, când începe să îți fie ușor frig, când pici pe o bancă, epuizată, ți-ai dori ca EL să fie acolo. EL care s-ar bucura de bucuria ta, EL care ți-ar saruta umărul, EL care ți-ar ascunde trupul în îmbrățișarea lui, protejându-te de briza mării. 

Când pașii te poartă spre mașină, zâmbești, văzând cupluri și grupuri ce trec pe lângă tine, prinse în bula lor de fericire. Însă zâmbetul tău e stins de întrebările care nu îți dau pace. Ăsta ar fi momentul când EL ți-ar pune ușor mâna pe spate, văzându-ți privirea rătăcită, iar mintea ta s-ar liniști. 

Dar tu deschizi portiera șoferului și-ti lași lucrurile să cadă pe locul din dreapta, evitând să îți duci și ochii într-acolo. Tresari la o notificare, însă nu e EL care să îți spună să ai grijă pe drum. Nu e nimeni treaz cu tine, nimeni cu care să îți împărți drumul. 

Conduci absentă cei aproape 60 de km, cu marea alături, care pare că te cheamă spre ea. Și nu vrei să îi reziști. Te lași ghidată de sunetul valurilor și te asezi pe un sezlong, înfășurată doar în lumina lunii și a telefonului. Ai vrea să poți scrie un "Am ajuns", însă EL nu e că să îl citească și să îți ureze "Noapte bună, iubire".

Îți aprinzi o ultimă țigară, scrii aceste rânduri și visezi cu ochii deschiși la momentul în care vei afla cine e EL. 

[specificmie]

Dear diary,

I am sick and tired of meaningless conversations. I crave connection so bad.

Don't be fooled by my smile, my energy or my kind words. I am a mess on the inside - I just know how to hide my wounds and my tears. At least most days.

Today has been one of those days when I feel emotional. When I feel like nobody's choice. I still hope to find someone who loves me like I love them, but that hope is getting smaller and smaller every day.

I know I am capable to go through anything, but some days it would be nice to have someone carry me. Someone who would hug me tight and kiss my forehead so the world's noise won't get to me anymore.

I want that chemistry that would make sex amazing every damn time.

I want someone who would love me even on the days when I don't love myself. To tell me I am beautiful, even when I am tired.

I want... too much apparently.

[specificmie]

Spring always has the power to brighten every view and Bucharest offers the best ones #bucuresti #bucharest #spring2017 #park #green #sunset🌅 #specificmie (at Cișmigiu Gardens)

[specificmie]

Bucati de suflet tarzii in noapte

Si tresari. Sub raza lunii albe, sub cerul senin de vara tu tresari. Nu iti poti lua gandul de la el. Stergerea amintirii lui te ameninta ca vei deveni amortita.  Si cand te gandesti ca a fost vorba doar de o noapte. Cum poti fi atat de naiva si sa cedezi sentimentului pradator de fiecare data? Totusi, de fiecare data, iti spui ca nu vei mai face asa.  Te-ai dus sa te distrezi, nu? Dar tu, ce ai facut? Te-ai imbatat de aroma lui, pe care o cauti disperata pe haine de cand ai ajuns acasa. Acum nu vorbiti. Bine, nu vobeati nici inainte, dar el e rational. Si-a atins scopul, sa se distreze, si a plecat, pe cand pielea ta inca simte rasuflarea lui puternica, dornica sa iti devoreze trupul. Sarutarile lui, mangaierile toate ti-au ramas impregnate in adancul sufletului.  Mai stii cand iti saruta omoplatii vizibili prin materialul fin al bluzei? Nu cred ca ai uitat fiorul rece de pe sira spinarii cand euforia ii dicta sa iti sarute fiecare deget in parte, minunandu-se de cat de gingase sunt mainile tale.  Tu credeai ca e chiar interesat, nu? Incerci sa uiti, stiu asta, dar nu poti. Fiecare melodie, fiecare vorba, fiecare vers iti sopteste ca inca tanjesti dupa buzele lui impletite cu ale tale. Sarutul apasat, hotarat, demn de un barbat adevarat te provoaca la un joc de-a v-ati ascunselea, pe care nu il vei castiga. Tot ce vei regasi va fi doar o urma vopsita in rosu pe pielea umarului tau degustat ca un vin bun. Si cu asta va trebui sa te multumesti.