Inca o decLARAtie ascunsa
Vacanta de iarna trecuse ca o vapaie si eu ma aflam din nou pe holurile inguste si sufocante ale liceului meu. Era prima zi de scoala din anul nou, prima ora si deja ma simteam asfixiata de atmosfera ce plutea in jurul meu: adolescenti care se barfesc pe la colturi, certuri, minciuni, tradari, violenta inutila si puierila. Nu ca eu as fi mai presus, acum fac parte din ei pe de-a-ntregul. In totdeuna mi-a placut sa fiu independent si sa ma desprind de tiparul adolescentin din ziua de astazi…
-Lara, s-a sunat de cinci minute! Intra mai repede in clasa sau nu te mai primesc la ora!
Tot corpul mi se cutremura brusc la auzul acelor vorbe si fara nici macar sa imi dau seama, deja incepeam sa alerg catre sala de clasa.
Trec. Priviri incrucisate. Manie.
In mai putin de un minut deja eram in banca gafaind fara ragaz. Tremurand, nu stiu din ce cauza, imi cautam cu disperare manualul si caietul de fizica prin ruxacul indie cu imprimeu floral. Bataile inimii intrasera intr-un regres brusc, iar ritmul lor ajunsesera pana aproape de normal.
Acum o aveam in fata mea pe Camelia, o femeie de 45 de ani, divortata, cu pielea alba ca varul si un par valvoi prins neglijent cu o clama in lateralul capului. Camelia avea un temperament vulcanic, probabil, accentuat in urma divortului spontan de acum doi ani. De unde stiu? Pentru ca la inceput de liceu, dupa nici trei luni, Camelia, asemenea unui vartej rosiatic, trantind in urma ei usa cancelariei profesorilor, a strigat cu o ura de nedeslusit: ˝ Nu poti sa imi arunci pur si simplu actele de divort si sa dispari din viata mea! Esti o jigodie ordinara! ˝. De atunci nu s-a mai auzit nimic de micul incident, dar semnele divortului au fost clare prin absenta ei timp de cinci luni, urmata de frustarile ei revarsate asupra noastra.
Pare ciudat ca fac referire la acesti oameni prin numele lor proprii si nu prin simple apelative uzuale precum: ˝profa de fizica˝, dar dintotdeauna mi-au displacut aceste argouri.
Scurgerea de ganduri mi se oprise la auzul clopotelului si parca acum eram din nou conectata la realitate.











