#cybersonet

[amintiricronopediene]

somnul deschide uşi în apă inversă (cybersonet DCXLIII)

09. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. somnul deschide uşi în apă inversă (cybersonet DCXLIII) apa se-ntoarce ca o ușă lent sub pleoapa-nchisă-a visului ce vine un prag devine valul transparent și curge-n golul care nu-i în sine pășesc pe loc și totuși parcă cad în camere fluide fără nume iar ziduri moi din aer se scad și curg în forme care nu-s din lume un pește scrie cercuri în adânc cu solzi de timp și respirații ovale iar eu mă urc în mine coborând mânânc pe scări ce cresc din umbre fractale și când dispar în visul necuprins rămân deschis de parcă nu m-am stins rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

09. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*somnul deschide uşi în apă inversă (cybersonet DCXLIII)*

apa se-ntoarce ca o ușă lent sub pleoapa-nchisă-a visului ce vine un prag devine valul transparent și curge-n golul care nu-i în sine

pășesc pe loc și totuși parcă cad în camere fluide fără nume iar ziduri moi din aer se scad

un pește scrie cercuri în adânc cu solzi de timp și respirații ovale iar eu mă urc în mine coborând mânânc pe scări ce cresc din umbre fractale

și când dispar în visul necuprins rămân deschis de parcă nu m-am stins

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/somnul-deschide-usi-in-apa-inversa-cybersonet-dcxliii

[amintiricronopediene]

grădina ce vorbeşte în limbi de fum (cybersonet DCXLI)

08. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. grădina ce vorbeşte în limbi de fum (cybersonet DCXLI) din flori se-nalță litere de fum se-ntorc în aer ca niște fraze vii un crin rostește-un semn fără de drum iar macii scriu tăceri în poezii cuvintele se-ard în forme moi și cad pe frunze ca un alfabet un sens apare apoi fuge-n doi în cercuri albe fără de regret respiră grădina-n limbaj neștiut își spune sieși povești fără sfârșit iar fumul scrie tot ce n-a fost mut și șterge tot ce pare definit și-n fraza ce se naște din nimic înțelesul rămâne dar nu-l zic rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

08. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*grădina ce vorbeşte în limbi de fum (cybersonet DCXLI)*

din flori se-nalță litere de fum se-ntorc în aer ca niște fraze vii un crin rostește-un semn fără de drum iar macii scriu tăceri în poezii

cuvintele se-ard în forme moi și cad pe frunze ca un alfabet un sens apare apoi fuge-n doi în cercuri albe fără de regret

respiră grădina-n limbaj neștiut își spune sieși povești fără sfârșit iar fumul scrie tot ce n-a fost mut și șterge tot ce pare definit

și-n fraza ce se naște din nimic înțelesul rămâne dar nu-l zic

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/gradina-ce-vorbeste-in-limbi-de-fum-cybersonet-dcxli

[amintiricronopediene]

steaua din noi (cybersonet DCXXXVIII)

06. (poezie, cybersonet) ~ ciclu erotic al dimineţilor ~ 72 de respiraţii ale dorului „Metamorfoza pasiunii în timp și atingere" Motto: „Respirația ta începe acolo unde tăcerea mea se termină.” seria dimineţi de mai - înmugurirea dorului 6 steaua din noi (cybersonet DCXXXVIII) dulcea promisiune liniștea după iubire [ea] acum în noi tăcerea nu mai doare ci curge lin prin carnea caldă vie iar trupul tău în trupul meu se-nvie și-adoarme-ntr-o lumină fără zare și tot ce-am fost se-ntoarce-ntr-o vecie te țin în mine fără apăsare de liniști ce nu cer eliberare ca pe un foc topit în armonie [el] nu te mai caut că te am deplin într-o odihnă ce nu cere nume suntem același vis aceeași zare ca un destin ce nu mai vrea declin și-n mine steaua noastră se se-adune precum o singură lumină în chemare rima: abba baab cde cde ©Ioan Muntean, 2026

06. (poezie, cybersonet) ~ ciclu erotic al dimineţilor ~ 72 de respiraţii ale dorului „Metamorfoza pasiunii în timp și atingere" Motto: „Respirația ta începe acolo unde tăcerea mea se termină.” seria dimineţi de mai - înmugurirea dorului 6

*steaua din noi (cybersonet DCXXXVIII)* _dulcea promisiune liniștea după iubire_

[ea] acum în noi tăcerea nu mai doare ci curge lin prin carnea caldă vie iar trupul tău în trupul meu se-nvie și-adoarme-ntr-o lumină fără zare

și tot ce-am fost se-ntoarce-ntr-o vecie te țin în mine fără apăsare de liniști ce nu cer eliberare ca pe un foc topit în armonie

[el] nu te mai caut că te am deplin într-o odihnă ce nu cere nume suntem același vis aceeași zare

ca un destin ce nu mai vrea declin și-n mine steaua noastră se se-adune precum o singură lumină în chemare

rima: abba baab cde cde ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/steaua-din-noi-cybersonet-dcxxxviii

[amintiricronopediene]

spaţiul desfăcut în planuri contradictorii (cybersonet DCXXXVII)

06. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. spaţiul desfăcut în planuri contradictorii (cybersonet DCXXXVII) spațiul se rupe-n muchii paralele vii și ochiul cade-n sine ca într-un alt ochi un sus se scurge-n josul fără temelii iar stânga mușcă dreapta rotindu-se-n trunchi un timp se strânge-n colțuri apoi se frânge-n timp pe margini care fug din forme dilatate un cerc devine scară apoi dispare-n răstimp și urcă-n jos volumele dezarticulate privirea se multiplică în fracturi târzii și fiecare punct refuză să rostească se nasc din neființă geometrii verzii ce-n altă formă vor mereu să se ivească iar aici-ul se sparge-ntr-un ecou ce tace și niciun loc nu știe cum ar putea fi pace rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

06. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*spaţiul desfăcut în planuri contradictorii (cybersonet DCXXXVII)*

spațiul se rupe-n muchii paralele vii și ochiul cade-n sine ca într-un alt ochi un sus se scurge-n josul fără temelii iar stânga mușcă dreapta rotindu-se-n trunchi

un timp se strânge-n colțuri apoi se frânge-n timp pe margini care fug din forme dilatate un cerc devine scară apoi dispare-n răstimp și urcă-n jos volumele dezarticulate

privirea se multiplică în fracturi târzii și fiecare punct refuză să rostească se nasc din neființă geometrii verzii ce-n altă formă vor mereu să se ivească

iar aici-ul se sparge-ntr-un ecou ce tace și niciun loc nu știe cum ar putea fi pace

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/spatiul-desfacut-in-planuri-contradictorii-cybersonet-dcxxxvii

[amintiricronopediene]

portret din unghiuri simultane (cybersonet DCXXXIII)

04. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. portret din unghiuri simultane (cybersonet DCXXXIII) chipul se mișcă-n linii suprapuse dar stă fixat în planuri paralele profil și față cad în forme-nchise și cresc din ele alte fragmente grele un ochi se rupe-n patru direcții contrare privind simultan în afară și-n sinele spart iar gura tace sonor în vibrații bizare rostind un vid compact geometric la start fruntea se rupe-n unghiuri simultane iar pașii stau deși aleargă-n cerc incert mișcarea stă în formele umane și timpul cade-n linii fără sens inert și-n portretul ce fuge fix în rupturi de vecii iar nemișcarea curge învățând a trăi rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

04. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*portret din unghiuri simultane (cybersonet DCXXXIII)*

chipul se mișcă-n linii suprapuse dar stă fixat în planuri paralele profil și față cad în forme-nchise și cresc din ele alte fragmente grele

un ochi se rupe-n patru direcții contrare privind simultan în afară și-n sinele spart iar gura tace sonor în vibrații bizare rostind un vid compact geometric la start

fruntea se rupe-n unghiuri simultane iar pașii stau deși aleargă-n cerc incert mișcarea stă în formele umane și timpul cade-n linii fără sens inert

și-n portretul ce fuge fix în rupturi de vecii iar nemișcarea curge învățând a trăi

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/portret-din-unghiuri-simultane-cybersonet-dcxxxiii

[amintiricronopediene]

ora care arde în ceas (cybersonet DCXXXI)

03. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. ora care arde în ceas (cybersonet DCXXXI) în ceasul strâns o oră ia foc viu și limbile se-aprind ca două săbii secunda cade-n scrum târziu pustiu iar timpul arde-n cercuri fără bujii un tic devine jar sub sticlă groasă și roata timpului se frânge-n flacără minutul urlă-n carcasa dureroasă și-și pierde forma arsă și amară cadranul curge-n linii topite lente ca ceara unei zile fără chip iar focul scrie ore incoerente pe-un mecanism ce nu mai știe tip și-n ceasul care-și mistuie măsura timpul nu trece își devoră figura rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

03. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*ora care arde în ceas (cybersonet DCXXXI)*

în ceasul strâns o oră ia foc viu și limbile se-aprind ca două săbii secunda cade-n scrum târziu pustiu iar timpul arde-n cercuri fără bujii

un tic devine jar sub sticlă groasă și roata timpului se frânge-n flacără minutul urlă-n carcasa dureroasă și-și pierde forma arsă și amară

cadranul curge-n linii topite lente ca ceara unei zile fără chip iar focul scrie ore incoerente pe-un mecanism ce nu mai știe tip

și-n ceasul care-și mistuie măsura timpul nu trece își devoră figura

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/ora-care-arde-in-ceas-cybersonet-dcxxxi

[amintiricronopediene]

chipul care se rupe în oglinzi (cybersonet DCXXIX)

02. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. chipul care se rupe în oglinzi (cybersonet DCXXIX) nu mai există chip doar linii sparte o frunte dusă-n cioburi de lumină un ochi rătăcitor în alte părți departe și gura prinsă-n margini de ruină oglinzile adună ce nu sunt și risipesc contururi fără nume în fiecare colț se naște-un alt ciunt din resturi reci de forme fără lume un chip apare-n mii de fragmente vii dar niciunul nu ține loc de centru se caută-n reflexe târzii și nu se-ntoarce niciodată-n pentru și-n risipirea fără chip și rost ce sunt nu e iar ce nu sunt a fost rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

02. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*chipul care se rupe în oglinzi (cybersonet DCXXIX)*

nu mai există chip doar linii sparte o frunte dusă-n cioburi de lumină un ochi rătăcitor în alte părți departe și gura prinsă-n margini de ruină

oglinzile adună ce nu sunt și risipesc contururi fără nume în fiecare colț se naște-un alt ciunt din resturi reci de forme fără lume

un chip apare-n mii de fragmente vii dar niciunul nu ține loc de centru se caută-n reflexe târzii și nu se-ntoarce niciodată-n pentru

și-n risipirea fără chip și rost ce sunt nu e iar ce nu sunt a fost

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/chipul-care-se-rupe-in-oglinzi-cybersonet-dcxxix

[amintiricronopediene]

strigătul care sparge ferestrele (cybersonet DCXXVII)

30. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații. strigătul care sparge ferestrele (cybersonet DCXXVII) strigătul nu se-aude dar despică zidul se naște mut în pieptul fără nume și crește-n taină ca un foc perfidul sub pielea calmă-a lucrurilor sume ferestrele se crapă fără sunet și aerul se rupe în tăcere orașul tremură sub pasul brunet al unei voci ce nu mai cere nimic nu urlă dar totul se destramă în linii fine reci imposibil de oprit tăcerea cade grea ca o aramă peste un spațiu brusc îmbătrânit și-n liniștea ce sparge fără glas strigătul există dar s-a retras rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026

30. (poezie, cybersonet) ~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.

*strigătul care sparge ferestrele (cybersonet DCXXVII)*

strigătul nu se-aude dar despică zidul se naște mut în pieptul fără nume și crește-n taină ca un foc perfidul sub pielea calmă-a lucrurilor sume

ferestrele se crapă fără sunet și aerul se rupe în tăcere orașul tremură sub pasul brunet al unei voci ce nu mai cere

nimic nu urlă dar totul se destramă în linii fine reci imposibil de oprit tăcerea cade grea ca o aramă peste un spațiu brusc îmbătrânit

și-n liniștea ce sparge fără glas strigătul există dar s-a retras

rima: abab cdcd efef gg ©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/strigatul-care-sparge-ferestrele-cybersonet-dcxxvii