phoenix
mă lovesc toate drogurile
când mă gandesc la ea
nu pot sesiza
de unde vine atâta
'high'
nu pot cuantifica
ce ajunge să
mă facă să
zic papa
nu pot opri
nu mă pot clinti
de la picioarele ei
nu pot rodii
tot ce simt să
fac este să
mă dezbrac
de așteptările
mele pentru a
te putea
lăsa a-mi
cotropii
preocupările
e greu să mai tac
când îmi amintesc
prin câte zone
m-ai lăsat să zac
cerându-mi
să nu mă atac
să nu iau dragostea
ta personal
de parcă mai puteam
să decid
dacă pot să rămân
înapoi în vid.
sau
să zbier și să urlu
la umbra lunii
energia ta mă
face să contest
necesitatea
rațiunii.
ultima mea dorință
este să te văd fericită
ultima mea ofertă
e că te pot scăpa de
această lume
domesticită
inventată prin vis
nu are niciun rost
să mă tratezi
ca și când vreau să
îți mănanc doar din
pelvis
știi si tu cât de simplu
este sa mă crezi ca te voi
aduce la linia de sosire
împachetată în sângele
propriu provenit din a
mea pedepsire
expresia feței tale
sinceră și absolut
îndestulătoare
mă face să mă opresc
din cursa validarii
dezgustătoare
prin simplu fapt
ca nu am întalnit
până acum
așa o gustoasă
distrugătoare
de principii și
cutume
ah ce aș musca ale
tale
otrăvitoare
scuze
asemanătoare ? da.
identice ? poate cândva..
dar exact ceea ce ești tu
nu pot inventa
în alt scenariu
oricât de mult
aș încerca
prefer mai bine sa mă ignori
decât să știu că nu te-aș
fii putut
avea.
la poala muntelui
avalanșa de sentimente
opuse
se pregătește a fii
spuse
sudoarea mă
răpuse
neliniștea mă
învălmășea
la gândul că
ar putea zice
nimic
mă îngrozea
oare prevăzuse ?
că aveam de gând
să îi dedic
o infinitate de cântece
compuse ?
provocate de al meu
talent
așteptarea trecuse
de la primul vers scâncit
ea gemuse
contrastul e mare
adierea parfumului tău
mă face să zic :
Oare!
mă vrea ?
Oare!
mă pot ridica ?
din aceasta vrajă ?
fără sa mă simt șantajat
că i-am lăsat o plajă prea mare
pe care să zburde ca un fluture
amazonian venit pe meleagurile
mele binevoitoare ?
NU!
strigă ea din depărtare
amintindu-mi că
îmi poartă o grija la fel
de mare
precum zmeul
al cărui funie
trebuie ancorată
în mâinile cuiva
aflat în curs de maturizare
căci dacă îi dai drumul
se oprește
și moare
Nu este timp pentru
individualizare!
aș zbura până la văzduh
și-napoi
pentru amândoi
așa că te rog,
frumos,
fii gentil
si ține-mă strâns
ca pe cel mai
fertil copil
născocit de
sufletul tău
dar căruia îi
lipsește fitil.
am nevoie de focul din
ochii tăi copile
te rog ține-mă
bine
șterge-i
lacrimile
dacă vezi că
poa să-ndure
ascensiunea până
la cele mai îndepărtate
pure
stări
îți simt prezența
încă din cele
mai nevăzute
zări
ești o bombă cu ceas
fiecare clipă care trece
eu rămân inert
chiar dacă
trag pe nas
mireasma ochiilor
tăi
mă face să mă simt
precum
cei mai cutezători
zei
ceva ce te-ar putea
dezamorsa
ar fii susurul
pașilor mei
apropiați de
cascada ființei
tale, dar nah
n-am să te opresc
pentru că am
încredere
în al nostru vers.
împreună
despărțiți
pe veci
vom fii
cel mai cutezător
phoenix.
