cred că incep sa creez o fascinatie pentru a scrie dupa miezul noptii ascultand piese care sa ma faca sa plang
e 1:41 si ascult wicked game by chris isaak o piesa care imi aminteste de prima iubire, de prima data cand am simtit ca ăuteam abandona tot ce stiam si aveam pentru o singura fiinta. o femeie. era o copila, dar faptul ca era scorpioanca o facea sa ma domine cu intensitatea din sufletul ei.
dupa vreo 6 ani ne-am intalnit la o trecere de pietoni si ea nu a avut nicio reactie, spre dezamagirea mea m-a facut sa inteleg pe calea cea dura ca nimeni si nimic nu poate inlocui dragostea pe care tio poti purta tu insuti.
dezvolt o fascinatie pentru a descoperi momentul din zi in care chiar ma pot simti sngur. doar eu si acest document in fata mea.
este halucinant. in conditiile in care toata viata mi-am trait-o in relatie cu altcineva, incercand sa satisfac pe altcineva, sa pun pe altcineva inaintea mea, astazi fac exact opusul si se simte incredibil de bine.
cum ? ce ? eu sa stau doar cu mine ? sa nu mai raspund nimanui la niciun mesaj si sa ma bucur de emergia pe care creierul si sufletul meu o creeaza ? impardonabil. era exclus. cred ca nu a existat noapte dupa despartirea de prima dragoste in care sa nu ma duc la culcare cu burta plina (de emotii nedigerate)
iar noptile cand reuseam sa nu mananc ca sa imi uit durerea si sa adorm erau cele in care imi propuneam cu foarte multa vointa sa nu mananc band doar apa sau ceai. a doua, a treia zi infulecam la loc.
bine dar astazi nu vreau sa mai vorbesc despre trecut. vreau sa ma concentrez pe ce vreau sa construiesc cu acest timp pe care pare ca il recapat. timpul cu mine in care stau cu mine si ma bucur de prezenta mea. sunt atent la emotiile mele le scriu imediat cand le simt fara sa ma gandesc cine le va citi pentru ca cel mai important este sa le scot eu afara asa cum se manifesta in timp real fra bairere si fara oprelisti. cred ca incep sa inteleg cum merge viata asta. astazi m-am gandit la profesorul meu Sergiu de la Modă și mi-a dat like la postarea anterioara. uite asa pentru ca m-am gandit o milisecunda la asta si pentru ca a rezonat cu cineva care chiar avea un gand bun trimis in directia mea. asa de simplu si banal merge legea atractiei. doar zici ce vrei te gandesti suficient de mult (cateva milisecunde) si bam s-a si intamplat.
este printre primele dati cand nu ma mai gandesc sa postez ce scriu si vorbesc serios. chiar o sa tin mpentru mine gandurile mele pentru ca am nevoie de ele sa le citesc mai incolo. o data ce le arunc pe web e ca si cand sunt gata si nu mai am ce sa fac cu ele. dar nu si de acum incolo. vreau ca vorbele mele sa prinda contur in vietile mai multor oameni si sa fie citite de toate tipurile si tipologiile. cu cat mai diferite cu atat mai bine. vreau sa vorbesc tuturor. sa ajung universal. sa nu mai fie bariere intre mesajul meu si interlocutorii mei.
asta poate sa insemne doua lucruri: ori devin atat de simplu si mediocru incat pot citi un numar mai mare dar mai putin emancipat, sau ma specializez in ce imi face mie inima sa sara din corp si uit de cei la care nu poate ajunge mesajul meu. mda cred ca o sa aleg varianta din urma. si fara suparare copii dar daca nu vorbesc si pentru mine cu cuvintele care ma ating pe mine o fac degeaba si audienta crescuta nu m-ar incalzi. vreau 100 de aplauze sincere si concentrate de la 100 de persoane indragostite de mine din punct de vedere intelectual, in loc de 1000 de oameni cu standarde scazute. si cu toate astea stiu ca voi fii vazut de toti. singura diferenta ca unii o sa ma urasca altii o sa ma iubeasca. nu voi putea fii ignorat iar asta e tot ce conteaza. pacea in lumea va fii adusa prin metode extreme si prin schimbari radicale care la prima vedere vor parea malefice, dar asa este cu toate intamplarile din istoria omenirii. tot raul a dus spre bine. nu mai exista vreo intamplare pe care sa o vad drept rea in sinea ei si de unde sa nu mai pot merge nicaieri. vad totul ca un concert simfonic la care pot fii atent la diferite instrumente care canta in timpi diferiti. si concertul are loc la un festival anual care dureaza 369 de zile.
deja am intrat intr-o spirala din care ma pot opri doar cand mintea o va face. eu inca ascult wicked game si deja nu mai e vorba despre piesa si amintirea ei. este vorba de rescrierea secventei. overriding the sequence as Mihai B. would say. Imi pot permite sa ma intorc in timp si sa ancorez un alt sentiment legat de aceeasi intamplare. si asta poti face si tu. oricine poate. trebuie doar sa vrei. si vei reusi.
cineva zicea sa scriu o carte. cred ca as introduce si poze. da asta voi face. pun poze facute cu fetele de care m-am indragostit o perioada mult mai scurta astfel incat sa nu mai stau legat de nimeni. m-am legat de niste momente pe care le-am stors la maxim. iar acum pot bea sucul lor pana la ultima picatura. pana acele cuvinte si acele imagini nu mai reprezinta nimic pentru mine si reprezinta pentru tine, cititorul si privitorul.
o sa fac o carte din hartie reciclata cu imaginile mele favorite facute pe film. pe o parte e poza. pe cealalta e poezia. haiku style scurt slinos nonsalant vulgar cremos vertiginos tupeist indragostit de sincer.
