#ginduri

[sad-souls-things]

Momentul în care buzele noastre s-au atins, a fost momentul care a stârnit în viața mea stări greu de înțeles.

Ești cel care îmi pornește cel mai mare război, dar și cel care cu o îmbrățișare poate să-mi calmeze și cele mai tulbure ape.

[cuvintesidestine-blog]

Înghite și rabdă!

Câte lucruri ar fi trebuit spuse, dar am preferat să le ţinem în noi înşine şi câte lucruri ar fi trebuit să fie nespuse, dar am preferat să le spunem. Avem ce avem şi trebuie să ne ducem această povară, dar mai bine ar fi să ne împăcăm cu unele fapte şi să mergem înainte cu desaga goală, căci toate bune abia urmează să se întâmple. Acţiunile noastre ar trebui dictate de creier, dar sunt momente când şi el e confuz. În acele momente trebuie să înveţi să-ţi asculţi adevăratul prieten, să înveţi să-ţi asculţi inima. Ea este cea mai sinceră prietenă. Ea este, singura, care dictează adevărul, unul, care nu este pe placul nostru uneori. Dar, şi organismul este alergic la unele preparate medicale, însa, nu înseamnă că noi nu avem nevoie de ele. Noi avem nevoie de acel adevăr ca de aer, uneori, dacă sincer. Poate într-un mod de genul vom deveni mai curajoşi, mai sinceri, mai umani. Urmează o secvenţă necenzurată, dar noi înghiţim multe chestii urâte spuse de alţii, prostii de astfel, nu specific, dar cel mai greu este să plecăm capul jos şi să suferim adevărul. P.S. — Trebuie să învăţăm să fim sinceri în primul rând cu noi, da inimă?!

[sad-souls-things]

Si totusi ajungem sa iubim pe cei care nici nu ne-am asteptat ca se va intimpla

Cristina S.

[sad-souls-things]

O lume în care nu ne temem să simțim,nu ne temem să iubim. O lume care nu există😔😔

[sad-souls-things]

Te vei lovi de oamenii nepotriviţi. Te vei strădui să fie bine şi să laşi mult de la tine. La un moment dat, vei avea impresia că nimic nu iese bine. Că nimeni nu e potrivit pentru tine. Atunci te vei întreba ce e în neregulă cu tine. Îţi vei spune că poate ţie nu îţi e dat să iubeşti. Că poate eşti prea pretenţioasă. Asta până când apare în viaţa ta EL.  El nu cere de la tine mai mult decât poţi să-i oferi. Tu îi eşti îndeajuns. El, pe lângă faptul că te iubeşte, te respectă. Iar respectul înseamnă că este conştient de femeia pe care o are. El te face să zâmbeşti cu un zâmbet pe care nu l-ai mai avut până acum. E ACEL zâmbet. El te încurajează şi-ţi oferă sprijin moral ca să-ţi urmezi visul, pentru că va crede în talentul tău. El se interesează dacă ai mâncat, dacă te-ai îmbrăcat gros pentru că e frig afară, dacă ai dormit suficient şi dacă ţi-ai luat medicamentele atunci când eşti răcită. El, deşi e obosit sau supărat, o să-ţi acorde din timpul şi gândurile lui, pentru că vrea să fii primul lucru cu care adoarmi în gând şi te trezeşti. El îţi spune că arăţi superb. Şi nu doar azi, mereu! El renunţă să se uite la meciul de fotbal, dacă ştie că eşti supărată şi ai nevoie să vorbeşti despre ceva.

[cuvintesidestine-blog]

[vreausatesimtaproape-blog]

O viață minunată începe cu gânduri frumoase🌌🌠💕

[main-kampf]

Scriu

Şi iaraşi scriu. De ce de data asta? Chiar nu ştiu. De obecei scriu cînd nu pot să nu scriu(писати как и писать надо тогда когда больше не можешь). Dar nu şi de data asta. Miam pus intrebarea, de ce scriu, şi nam găsit un răspuns concret. Deşi cred că tot acesta era răspunsul. Fugeam de mine şi de tot restul în ceea ce scriu. Dar azi am venit ca să confrunt asta.

Nu am venit ca sa va spun adevaruri sau filosofii. Desi uneori ma dau în asta, am venit ca să vă spun o istorie care inca se scrie. Nu ştiu de ce o fac dar ştiu că trebuie. O istorie cu multe ridicări şi căderi care au fost şi care încă au loc să fie. O spun pentru mine, deşi sa nu credeți că mă iubesc aşa de tare, o spun căci nu pot altfel.

Aş vrea să devin scriitor şi mereu iî încurajez pe toți din jur care au aceleaşi intenții. Dar pînă cînd nu am nici idee despre ce aş vrea să scriu. Cred că noi toți care purtăm această cruce ne întlinim cu aceeaşi idee că vrem să creăm ceva mai mult decît suntem noi inşine şi de asta creăm o lume întreagă unde noi suntem zei şi controlăm tot ,deşi nimeni din acea lume nu ştie despre existența noastră. Noi împlem ''golul'' din noi cu o lume care tot noi o creăm.

Diogen trăia doar în butoi fără să aibă nevoie de ceva mai mult, iar Alexendru Macedon avea nevoie de tot. Cum a spus Macedon "dacă nu aş fi Alexandru Macedon aş fi Diogen" deşi eu nu cred că ar putea să fie. El şia împlut "golul" său creaînd un întreg imperiu pe cînd Diogen iara mult mai mult decît asta chiar fara sa aiba ceva.

Deci acum vă întreb. Vreți sa fiți Diogen sau Macedon?