#inchinare

[chrinacaba]

În prag de sărbătoare 13 zile rămase până la Crăciun, 25 decembrie, ziua oficială a sărbătorii. În aer plutește deja "spiritul" Crăciunului.

[chrinacaba]

text de Dodi Mascaș

Iată că și această vineri am avut parte de prezența lui Dumnezeu și de un timp binecuvântat.

Deși nu a fost un program încărcat, am început cu un timp pe părtășie la un sandviș și suc, iar mai apoi L-am lăudat pe Domnul în închinare.

Dodi ne-a spus câteva gânduri din citirea zilnică. Mai exact din Marcu 6 cu 14-16 și ne-a îndemnat ca, la fel ca Ioan Botezătorul, să fim mai mult ca Isus, ca lumea să Îl vadă pe El în noi. Să fim altfel, oameni cu caracter, o voce și un ecou. Și să nu tăcem, pierduți în mulțime, ci lumea să știe cine suntem noi în Hristos.

Apoi am fost binecuvântați să o avem alături de noi pe Bea, o tânără cu o sete după Dumnezeu și după Cuvântul Său. Ea ne-a vorbit despre Biblie, despre proveniența ei, pagini, istorie, felul în care a fost scrisă, aducând argumente care să susțină autenticitatea ei. 2 Timotei 3 cu 16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire. Deși este scrisă de mii de ani, Biblia este actuală. Am fost îndemnați să o citim, crezând că este un cuvânt pentru noi fiecare, personal, prin care Dumnezeu ne vorbeste de fiecare dată, indiferent de problemele cu care ne confruntăm sau de răspunsurile pe care le căutăm. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și are putere și astăzi. Mai apoi, Bea și mama ei, ne-a surprins plăcut, răspunzând la unele întrebări și curiozități ale noastre.

Una peste alta, am avut un timp extraordinar împreună, și la fel ca în fiecare vineri, am fost binecuvântați să particip la încă o seară de tineret.

Seara tinerilor – 13.05.2016 text de Dodi Mascaș Iată că și această vineri am avut parte de prezența lui Dumnezeu și de un timp binecuvântat.

[chrinacaba]

text de Julia Ghiurău

Săptămâna trecută, vineri, am avut onoarea de a sta încă o dată în prezența lui Dumnezeu la o seară de tineret extraordinară.

La început am avut parte de niste sandvișuri gustoase la pachet cu vorbe de încurajare. Crina ne-a adus apoi aminte de păcatul lăcomiei care e definit de Scriptură drept idolatrie. Așa că ne-a îndemnat să fim mulțumitori de tot ceea ce avem.

I-am cântat Dumnezeului care le știe pe toate și ne-am înălțat mâinile în fața Tatălui nostru care locuiește din cer și ne iubește atât de mult.

Julia ne-a vorbit apoi despre cum sufletul nostru vechi a fost răstignit pe cruce acolo, iar mai apoi a fost pus sub pământ pentru ca să nu mai poată vorbi, să nu mai aibă nici un cuvânt de spus. Firea noastră a fost îngropată, deci azi trăim doar după voia Domnului, doar pe urmele lui Isus Hristos, alături de un ajutor divin din partea Duhului Sfânt. Haideți să trăim după exemplul suprem, Isus Hristos.

Predica a avut ca bază versetele biblice asemănătoare: Ieremia 5:1, Ezechiel 22:30. În versetele respective se vorbește despre căutarea Domnului a unui om de care să se folosescă Dumnezeu. Dorel Toma ne-a povestit despre începuturile lui de păstor și cum aceste versete l-au întors la Domnul. El și-a început lucrarea în Dobrogea, mai exact Mangalia. A fost disponibil.

El ne-a îndemnat să fim noi oamenii aceia care să fie disponibili pentru El, cei care stau în spărtură. Dar cum trebuie să fie omul de care are nevoie Domnul? El se folosește doar de robii Lui. În relația cu Dumnezeu nu există jumătăți de măsură, El se folosește doar de oameni dedicați 100%. Dumnezeu nu caută oameni perfecți, ci doar o inimă simplă, nu o vedetă.

DUMNEZEU VREA SĂ FOLOSEASCĂ PE FIECARE! SUNTEM NOI GATA,   DISPONIBILI ȘI 100% PENTRU EL?

Galerie foto: Marius Bulzan

Seara tinerilor – 6.05.2015 text de Julia Ghiurău Săptămâna trecută, vineri, am avut onoarea de a sta încă o dată în prezența lui Dumnezeu la o seară de tineret extraordinară.

[rofilu]

Cu ani în urmă, apăruse fenomenul care avea să dea de furcă mult părinților de adolescenți și tineri pocăiți – discoteca. Unul din tinerii din biserica de la noi era prieten bun cu „hiscoteca” cum spunea apăsat fratele Costică și în discuțiile cu el căuta să mă facă să înțeleg ce e acolo, pe mine care nici televizor nu aveam și descrierea sa era „un loc întunecos în care doar scena e luminată cu albastru și roșu, care te îndeamnă să îți dai drumu la dansat prin muzica dată la maxim, chiar dacă nu știi”.

Ei bine, multă vreme am știut doar această descriere până aveam să fiu în casa unui vecin care luase televizor colos să observ printre altele o știre transmisă de la un astfel de local în care reportera încerca să vorbească tare la microfon ca să se audă totuși din vacarmul de acolo. Ei bine, azi știu cam ce înseamnă discotecă mult mai clar, fără să fi intrat în una vreodată dar atunci știam că e „un loc întunecos cu lumini albastre și roșii și cu fum” și eram determinat să nu merg niciodată acolo  întrucât mi se părea „ciudat”.

Nu mai puțin ciudat mi se pare că astăzi văd această atmosferă în unele cluburi cu pretenții de biserică. Întuneric, lumini roșii și albastre și muzică la maxim. Multe din biserici, prea multe după opinia mea, pun un așa mare accent pe aspectul distractiv, zgomotos, ritmat încât au adaptat „sala de cult” într-o mică sau mare sală de spectacol. Acolo, cine vine, trebuie să fie atras de „distracția” cu pretenție de închinare. Îți bubuie timpanele și pur și simplu nu poți sta locului, îți tot vine să joci chiar dacă nu știi, nu mai stau picioarele la loc. Toate luminile cad pe „cântăcioși” care nu se mai sfiesc să te îndemne „haideți cu toții” sau „acum cu toții” sau „hai aici în față” sau mai recent „haideți aici să facem o horă”. Și noi numim asta închinare pentru Dumnezeu sau înaintea Sa.

Din păcate se observă câteva intenții clare în aranjarea sălilor de club, pardon cult, moderne. Retragerea amvonului spre un colț, amenajarea de podium-uri ample, apariția reflectoarelor deasupra „scenei”, putere mare în sonorizare, confort mare al scaunelor, efecte speciale de lumini, iar la „închinare” luminile cad pe scenă iar sala e în întuneric. Detalii faine pentru cine vrea să se distreze, cadrul ideal, mai ales dacă vrei să ai și conștiința liniștită (cu minciuni) că nu faci nimic rău. Dar sunt unele aspecte care ar trebui să ne dea de gândit.

Faptul că amvonul pleacă „în boghiazuri” cum zicea cineva e îngrijorător tare. Tot accentul cade pe „închinare” adică muzica provocatoare de emoții și sentimente. Versuri zgomotoase repetate obsesiv ca într-un ritual cate „te duc” în transă, pardon, te conectează cu cerul. Când vine predica, e cam gata, trebuie să fie scurtă tare ca să mai prinzi oamenii la finalul ei. Predica e deja chestia aia „în plus” care nu prea își mai are rostul, pentru că acele cântece au oferit tot ce dorise omul venit la biserică. Așa că amvonul a devenit un accesoriu tras spre un colț undeva, unde să nu încurce „închinarea” iar în unele cazuri, „se aduce” la finalul programului de undeva.

Faptul că se folosește din ce în ce mai mult amenajarea de tip sală de spectacol e iar foarte îngrijorător. Prin asta îi transmitem omului că el vine să beneficieze de ceva. Plătește un bilet dar se merită. Are confort, se simte bine, e înconjurat de oameni faini și civilizați. Muzica e din ce în ce mai calitativă pentru că avem profesioniști, sunetul e din ce în ce mai rafinat pentru că investim în scule bune, avem chiar și ambient plăcut, e curățenie și oameni de la ordine intervin repede dacă sunt incidente. Faptul că spectacolul e creștin dă și o stare de liniște a inimii și de pace ciudată cum că ar face ce trebuie.

Luminile din sală, la tot cadrul acesta trimite omul în pătrățica sa. Nu se mai simte vizat, nu mai crede că despre el poate fi vorba acolo, stă în anonimat și întuneric cu problemele sale și nu se simte ținta mesajelor fie ele despre dragostea lui Dumnezeu sau despre dreptatea Sa. El poate rămâne el, fără să simtă disconfort când vine la „biserică”. Nu e deranjat de nimeni și se mulțumește cu o biserică „care-i dă pace”. Așa poate veni lejer acolo și să fie creștin, ba chiar se simte și foarte bine cu asta și recomandă și altora să vină că e fain.

În puls, trebuie să recunoaștem, pocăitele arată bine în general. Nu se dezbracă prea tare dar arată bine. Fetele faine, de obicei cuminți, cu care merită să stai de vorbă. Și băieții sunt mai liniștiți ca restul, poți găsi iubirea vieții tale și să fie și fără multe antecedente relaționale. Chiar dacă fetele nu sunt bete ca la cluburi, totuși, când le vezi cu mâinile pe sus, cu ochii închiși în ceea ce ele numesc închinare profundă, e destul de incitant. Si asta nu am scos-o de la mine ci e mărturia a doi prieteni care au venit la consiliere, care a fost confirmată și de o altă persoană care spunea „când închid ochii și ridică mâinile, poți să le observi în voie”.

O prea mare asemănare cu altceva. O prea mare asemănare cu acele locuri în care oameni mergeau să „își dea drumu” să scape de inhibiții și bariere morale. O prea mare asemănare cu spectacolul și cred că pentru asta ne va veni nota de plată. Cred că am deviat mult de la Scriptură, probabil pentru că nu ni se poruncește nicăieri despre cum trebuie să ne întâlnim, de câte ori, la ce ore și alte detalii. Dar oricum e mult prea departe de ceea ce făceau cei pe care îi numim riscant „părinții bisericii noastre”. O să trebuiască în curând să le interzicem copiilor noștri să mai meargă în astfel de locuri, cum ai noștri ne interziceau să mergem la discotecă. Asta e tare confuz și dureros.

Locul acela întunecos și ciudat Cu ani în urmă, apăruse fenomenul care avea să dea de furcă mult părinților de adolescenți și tineri pocăiți – discoteca.

[chrinacaba]

text de Julia Ghiurău

Vinerea care a tecut, la tineret, înainte de hrana spirituală din belşug, am avut privilegiul de a savura niște sandvişuri delicioase. Beni ne-a spus apoi despre Dumnezeul nostru drept, care în dreptatea Sa poate fi furios pe încălcarea poruncilor Sale. Închinarea nu este doar cântare ci este şi atitudinea de ascultare a oamenilor care vorbesc fie prin mărturie sau îndemn.

Apoi, a urmat timpulde laudă şi închinare (cu Vlad, Louis, Lala, Beni, Timi, Bolo, Claudiu, Anda, Georgia, Debora, Ştefi), în care am proclamat gloria Lui şi am promis Domnului că vom lupta indifirent de împrejurări, iar Claudiu ne-a îndemnat să ne rugăm să ne crească credința. Lupta cea mai grea se dă afară, nu când suntem împreună, spunea Tibi, şi trebuie să nu încetăm să ducem lupta cea bună, având o atitudine de smerenie.

În momentele dificile se vede adevărata inimă de credincios, de aceea Domnul te trece câteodată prin aceiaşi înceracare, prin domeniul în care suntem vulnerabil, pentru ca într-un final sa izbutim şi să ieşim victorioşi. Cu aceste vorbe ne-a încurajat Eunice.

Alex T. Ne-a vorbit despre „Chestii sănătoase/nesănătoase”. 5 dintre acestea au fost: 1.Grăsimile ard grasimi (le poti extrage din seminte, fructe oleageinoase, ananas, avocado) 2.Un program pe nume HIT te ajuta să slabeşti arzând grăsimi timp de 48 h. 3.O greşeală mare : mesele mici şi dese(duc la diabet de tip 2). 4.Nu mai fi stresat (provoaca poftă de mâncare ). 5.Mănâncă încet (Creierul tău îşi dă seama că mănâncă dupa 20 de min de la începutul mesei).

Am ascultat o mărturisire spusă de Lala: Dumnezeu vorbeşte în mod personal, din Biblie, și pe timp de noapte. El spunea că nu trebuie să trăim după îndemnurile firii pământeşt fiindcă este moarte, dar dacă traieşti după îndemnurie Duhului Sfânt vei avea viaţă. (Romani 8:5)

La audiţie, unii dintre tinerii binecuvântaţi cu un talant de preţ (Vlad, Beni, Alex, Iulia, Roxi), ne-au îndemnat să fim cu Isus mereu pentru ca nu va fi greu dacă vom sta lângă EL.

Apoi a urmat mesajul ,,PREŢUL INDIFERENŢEI”, iar Florin Bercheş a pornitde la pilda bogatului nemilostiv. Ne-a reaminti că fiecare dintre noi avem un preţ de plătit indiferent dacă facem ceva sau nu facem nimic. Avem in viaţa noastră două mari etape : viaţa de pe pământ si viaţa de apoi. Viaţa noastră este scurtă, iar noi alegem unde vrem să intrăm în etapa a doua. Nu fi indiferent, poate şi tu ai un Lazăr primprejurul tău. Tu ai cel mai important lucru, EVANGHELIA, ce alegi să faci cu ea?

*dacă aţi obsevat, toţi care au slujit vineri s-au bazat pe aceeaşi idee: Nu fi indiferent şi bazează-te pe Isus !!!

Ne vedem vinerea viitoare la concert!

Galerie foto: Marius Bulzan

Seara tinerilor – 11.03.2016 text de Julia Ghiurău Vinerea care a tecut, la tineret, înainte de hrana spirituală din belşug, am avut privilegiul de a savura niște sandvişuri delicioase. 

[chrinacaba]

text de Julia Ghiurău

Vinerea care a trecut am avut privilegiul de a ne reîntîlni în formula obişnuită la încă o seară de tineret. Ce binecuvântaţi suntem că putem merge liberi la biserică!

Înanite de a începe am avut o părtaşie plină de râsete si zâmbete şi pe lângă, câte un sandviș foarte gustos.

Apoi Anda ne-a îndemnat să cântăm cum n-am mai cântat niviodată, cu toată inima şi cu tot ce avem. Am început să-i cântăm lui Dumnezeu măreția Lui care se vede în tot ceea ce privim în jurul nostru, iar apoi Rebeca ne-a îndemnat să ne ridicam privirea către Dumnezeu când ne întinde mâna. Să nu ne fie frică să-i cerem lucruri ci să I le acceptăm din mâna Lui fără nicio reţinere.

La rubrica de citire zilnică, Debora ne-a făcut să conştientizăm că Isus a ales oameni obişnuiţi pentru a-şi construi biserica. Ce avem de făcut? Să ducem vestea, iar ca să ne înţelegem cu cei din grupul nostru trebuie să cerem răbdare prin rugăciune. Rugăciunea, însă, nu este modul prin care noi Îl controlăm pe Dumnezeu, ci noi ne punem sub controlul Lui.

Louis ne-a prezentat o carte, Cavalerii Pardaillan de Michel Zevaco. Acest autor, ne-a povestit el, a avut un spirit revoluţionar, era un „haiduc modern”. A intrat în puşcărie pentru că a luptat împotriva burghezilor şi a incorectitudinii. În această carte este prezentat un cavaler curajos,  dar imperfect, ca noi, cu lupte interioare pe care le câştigă.

Ni se pare anormal şi ilogic ca Domnul să ne vorbească. Adică noi de pe pământ să putem vorbi cu o persoană din cer. Imposibil. Iulia ne-a arătat că se poate. Ne-a mărturisit cum chiar a auzit vocea lui Dumnezeu în tabără şi şi-a dat seama că Dumnzeu nu este absent.

La audiţie, Negru, Claudia, Delia, Alex, Vlad, Beni şi Fanu au adus glorie Regelui etern care Îi ţine în mâna Lui. Bravo, tineri talentaţi!

Apoi a urmat mesajul lui Ionel Socaciu, în care ne-a arătat importanţa disciplinelor spirituale, ele ajutându-ne să plecăm din locul păcătos în care suntem. Am fost încurajați pentru că El dă viaţă, suflare și toate lucurile necesare.

Ne-a vorbit în mod specific despre DOCTRINA SIMPLITĂŢII. Scopul vieţii noastre, dat de Dumnezeu, este să Îl căutăm şi să ne silim să Îl ascultăm cu o inimă neîmpărţită şi simplă. Scopul  simplităţii este trăirea în voia Lui.

CE trebuie să facem? Să ne simplificăm viaţa. Trei atitudini lăuntrice pe care ar trebuie să le aibă un creştin sunt: 1. Priveşte tot ceea ce ai ca un dar a lui Dumnzeu. 2. Fii conştient că purtarea ta de grijă a proprietăţilor tale este problema lui Dumnezeu, nu a ta. 3. Împarte cu alţii.

 SIMPLITATEA este LIBERATATEA de a te ÎNCREDE în DOMNUL în TOATE PRIVINŢELE !

Galeria foto: Marius Bulzan

Seara tinerilor – 4.02.2016 text de Julia Ghiurău Vinerea care a trecut am avut privilegiul de a ne reîntîlni în formula obişnuită la încă o seară de tineret.

[danielsecuiu-blog]

Doctrina și etica închinării - Emil Bartoș

Biserica Creștină Baptistă Metanoia, Arad (24 Ianuarie, 2016). Mesaj din ciclul de predici "Închinarea creștină", rostit de pastorul Emil Bartoș.

[danielsecuiu-blog]

Semnificația și scopul închinării - Emil Bartoș

Biserica Creștină Baptistă Metanoia, Arad (10 Ianuarie, 2016). Mesaj din ciclul de predici "Închinarea creștină", rostit de pastorul Emil Bartoș.