#inimafranta

[noidoiofficialtb-blog]

Nu trebuie să fiți fericiți doar în ziua de Crăciun .

De fericire este mereu loc.

Merry Christmas

[buna-te-iubesc-pa]

" Cea mai grea incercare la care ne supune viața este sa ne luam adio. Sa ne luam adio atunci când nu vrem sa plecam - dar trebuie. Sa ne luam adio de la oameni pe care-i iubim și de care depindem sufletește. Sa ne luam adio de la povesti pe care le credeam cu final fericit, de la visuri, de la amintiri, de la noi. Pentru ca noi suntem tot ceea ce trăim și ceea ce iubim. Urăsc despărțirile, pentru ca fiecare in parte rupe o bucata din mine, o bucata din sufletul meu care nu mai poate fi reconstruita niciodată. Urăsc despărțirile, pentru ca fiecare despărțire ma împovărează cu regrete și cu amintiri dureroase. Urăsc despărțirile pentru ca ma fac sa ma întreb toată viața " De ce ?" și " Cum ar fi fost dacă...". Urască sa îmi iau adio, atunci când trebuie sa abandonez tot ce am, tot ce însemn, tot ce iubesc..."

Irina Binder - Fluturi

[noidoiofficialtb-blog]

20Dec.2017 -9:00

Merg la analize,sti de ce? Pentru ca mi-ai intrat prin vene...imi transformi tot sangele cu veninul saruturilor tale si nu mai stiu cum sa scap de placerea ce imi cuprinde tot trupul doar cand ma gandesc.

Fiecare dorinta a mea este legata de tine, de chipul tau si de atingerea ta . Vreau inca o data sa mai simt cum veninul imi intra prin buze. Sa iti simt respiratia calda si dulce pe gatul meu si sa ma mai minti frumos cum o faceai odata...

»ea

[ursa-mare-blog]

Jurnalul lui D. #1

Ce-am ajuns? O persoană fără inimă. Am avut și eu la un moment dat o inimă. Doamne, cum iubeam oamenii! Dacă aș fi putut, aș fi dat tuturor câte o bucățică din inima mea, și chiar așa am făcut, le-am dat tuturor oamenilor o bucată din mine. Mare greșeală. ,,Oamenii" au fost niște hiene. Mi-au devorat inima. Eu țipam la ei să înceteze, căci mă durea să văd cum propria mea inimă era călcată în picioare, sfâșiată, dar nimeni nu mă auzea. După ce totul s-a terminat, mi-am strâns inima și am ascuns-o. Am devenit mai rece, nu mai eram persoana caldă, care oferea căldură. Am început să nu mai cred în poveștile de dragoste, căci dragostea nu există. Am încetat să mai fiu EU. Și acum? Începe să îmi fie dor de inima mea. De fiecare dată când vreau să o scot la suprafață, îmi aduc aminte cum a fost călcată în picioare. Și totuși, aștept. Aștept pe cineva care să mă facă să îmi dezgrop inima pentru el, și sper să nu o calce în picioare ca hienele pe care odată le numisem ,,prieteni".