Stadiul Pământ conține ceea ce s-a dezvoltat în stadiile Saturn, Soare, Lună. Omul Pământului găsește în procesele care se desfășoară în jurul lui „înțelepciune”. Această înțelepciune este inclusă aici ca rezultat a ceea ce s-a întâmplat mai înainte. Pământul este urmașul „vechii Luni”. Pământul este începutul unei evoluții în care în această înțelepciune este integrată o forță nouă. Ea îl aduce pe om la o stare în care se simte membru independent al unei lumi spirituale. Aceasta provine de la faptul că eul său este format în el de către Spiritele formei în cadrul perioadei Pământ, așa cum pe Saturn a fost format de către Spiritele voinței corpul său fizic, pe Soare de către Spiritele înțelepciunii corpul său eteric, pe Lună de către Spiritele mișcării corpul său astral. Prin co-acționarea Spiritelor voinței, ale înțelepciunii și ale mișcării ia naștere ceea ce se manifestă ca înțelepciune. Ființele și procesele Pământului se pot armoniza în înțelepciune cu celelalte ființe ale lumii lor prin lucrarea acestor trei clase de spirite. Prin Spiritele formei omul obține eul său independent. Acesta se va armoniza în viitor cu ființele Pământului, ale lui Jupiter, ale lui Venus și ale lui Vulcan prin forța care se integrează înțelepciunii în stadiul Pământ. Aceasta este forța iubirii. Forța iubirii își află începutul în omul Pământului. Iar „cosmosul înțelepciunii” continuă într-un cosmos al iubirii. Din tot ce eul poate dezvolta în sine trebuie să rezulte iubire. Drept cel mai cuprinzător simbol al iubirii se prezintă, în manifestarea sa, înalta ființă solară - Christos. În partea cea mai intimă a nucleului ființial uman a fost cufundat germenele iubirii. Și de aici el trebuie să se reverse în întreaga evoluție. Așa cum se revelează înțelepciunea formată mai înainte în forțele lumii exterioare sensibile, în „forțele și legile naturii” actuale, în viitor însăși iubirea se va revela în toate fenomenele ca forță și lege nouă a naturii. Ceea ce a fost pregătit ca înțelepciune în perioadele Saturn, Soare, Lună acționează în corpurile fizic, eteric și astral ale omului: este o emanație a înțelepciuni lumii; în eu însă ea se interiorizează. Înțelepciunea exterioară a lumii devine, începând cu stadiul Pământ, înțelepciune interioară în om. Și dacă ea este interiorizată, devine iubire. Înțelepciunea este condiția prealabilă a iubirii; iubirea este rezultatul înțelepciunii renăscute în eu. (RS)