Mi'ar fi fost deajuns un simplu "răman" ca nu pleci sau un "nu te îngrijora, totul va fi bine" mi'ar fi fost placut sa te oprești în orice fel numai sa nu pleci. Dar nu e prea târziu, încă sunt aici. Te poți întoarce..
Încă sunt aici după tot ce am pierdut: lacrimi, timp, nopți, zile, dorințe, pe tine, și iarasi pe tine.
Oameni, uneori sunt mereu pe faza de a "cădea". Nu reușesc sa steie in echilibru. Se împiedică mereu, într-un fel sau altul ei se împiedică. Se împiedică din iubire, din frică, din răbdare sau ca sunt prea agitati. Eu in schimb mam lasat căzută pentru ca în echilibrul ala nu am crezut niciodată.
Nu ma uita. Eu urăsc oameni care uita. Toți oameni uita ceva, mai puțin eu... Acum dacă ma gândesc ca chiar vreau sa ma înveți pentru ca nu prea le am cu uitatul. Nu sunt în stare nici măcar sa fac pe cineva sa se îndrăgosteasca, sa uite, sa spere, sa asculte, sa plângă sau sa se emoționeze. Nu sunt în stare sa calc sau sa fac de mâncare. Nu sunt în stare sa fac o groază de chestii...
Orice se mișcă in jurul meu îmi aduce amine de tine. De la melodia preferată la frazele importante, la pozele pe care leam pus deoparte, la filmul preferat sau ceașcă cu ceai. Sau la melodiile pe care dintr-o dată am început sa le înțeleg sensul. È prea târziu, înțeleg ca ma plâng de tot fără nici un motiv, ma plâng de fiecare neatenție și ma aștept să-mi dai alte milioane în schimb. Sunt puți cam Exagerata, prea exagerata, prea de tot sunt. Mi se întâmplă mai mere sa fiu prea de tot pentru cineva.
As fi vrut sa fiu prietena ta, sau mama ta, sau chiar o cunoscută de a ta, as fi vrut sa fiu oricine numai sa fiu "a ta" într-un fel sau altul, și e destul de ciudat cum fără ține totul pare gresit sau incomplet sau fără motiv.
Adevărul e ca sunt geloasă. As fi vrut sa îți arat asta la infinit și în toate modurile posibile. Su geloasă de orice mișcare de a ta, de felul tău de a conduce, de felul tău de a ma privi, de felul tău de a bea cafeaua dimineața somnoros, de vocea ta, de rasul tău... De felul tău de a-mi transforma ziua in ceva spectacolar.
Aveam asa o frica de a te pierde, ca la urmă team pierdut pe bune... .
Astăzi m'am întrebat "cum poate sa îmi lipsesca ceva ce nu a fost niciodată"?... și după mi'am răspuns "- Îmi lipsești tot de tine, tot ce a fost sau tot ce nu a fost... îmi lipsești to de tine, îmi lipsesc eu cand rad ca proasta în fața telefonului.
Când e vorba de tine sunt foarte insigură, și dacă ma gândesc bine persoane insigure nu'mi plac deloc... nu le suport, cred....
Oricum tu întoarcete cand vrei, eu încă sunt aici, după totul, după nimic.... încă sunt aici. Găseste-ma dacă îți spun unde ma ascund, tu doar... găsește-mă