#nustiu

[nustiiu]

[justhahablr]

E perioada aceea din an, când nu mai ai răbdare iar asta te oboseşte. Când afară e frig şi-ţi îngheaţă mâinile, nasul, faţa. E atât de frig încât tu nu te simţi pe tine.

Sunt instalaţii şi Moşi Crăciuni peste tot, ornamente, multe culori şi multe podoabe. Şi munții..munții pudraţi cu zăpadă ca să completeze peisajul.

Vine Crăciunul. Se termină încă un an şi ai multe pe cap. Dar totuşi, nimic în el. Tot ce faci e să te gândeşti la cât de mulți oameni ai pierdut anul ăsta şi cât de dezamăgit eşti.

Trece timpul şi îți sapă o gaură adâncă în suflet pe care nu ştii cum s-o acoperi. Nu te mai poți ascunde mult timp. Eşti terminat, rupt în zeci de bucăţi lipite prost.

Mergi pe lângă vitrinele cu brazi, pe lângă blocuri împodobite, pe lângă oameni fericiţi sau trişti, singuri sau nu; pe lângă pisici vagaboante şi câini flămânzi, pe lângă autobuzele care nu-s potrivite pentru drumul tău, pe lângă cunoscuți şi nu faci decât să'i eviţi. Şi te opreşti. Te opreşti doar când chiar nu mai ai unde să mergi şi te uiți la cer. Şi priveşti golăgiunea întunecată şi e de parcă îţi priveşti în suflet.

Şi-ţi spui: că mai e puţin şi te vei opri. Vei coase totul şi vei trece peste. Că poate există miracole de Crăciun, saci cu iertare pentru tine însuți şi praf de zâne, pe undeva..

[justhahablr]

/întâi Mă uit la el şi fără să dureze mult, mă priveşte. Nu-mi întorc privirea. Nu zice nimic. Nu schiţăm nimic. Doar ne fixăm din priviri. Nu ştiu ce să înţeleg. E drăguţ. Nu pot să nu admit asta. | apoi Dansez. Tipul cu plete mă ține în braţe şi mă lipeşte de pieptul lui. Are berea într-o mână şi microfonul în cealaltă. Totuşi, mă ține în braţe. Sunt mai înaltă decât el dar nu pare să-l deranjeze. Cântă şi-mi lipeşte aproape microfonul de buze. Îmi las capul pe spate, ferindu-mă dar cânt versurile pe care le cunosc împreună cu el. Îşi schimbă berea în mâna cu microfonul şi mă ține mai bine, mai strâns. Îmi mângâie cu buricele degetelor vârfurile firelor de păr. Mă lipeşte de el şi mă face să-mi lipesc gâtul de capul lui. Pentru o clipă cred că mă va săruta. Nu o face. Simt priviri ațintite asupra mea. Nu vorbim decât atunci când îl chem să care tipa beată în dormitorul sărbătoritei. Poate încă puțin înainte de asta. Străinul ăsta e foarte tăcut. Nu înţeleg de ce. Mă roade asta la fel cum mă rodea şi cu ochi-verzi. | \dar Jucăm prosteşte un joc cu o carte care atunci când pică, ne face să ne pupăm. E simpatic şi nu prea. Ies repede fiindcă pierd. Jocul se schimbă rapid într-unul cu o sticlă. Nu diferă tare mult. O văd pe tipa nouă sărutându-i cu foc pe toți care-i pică şi nu pot decât să ridic din sprâncene şi să-mi feresc privirea. Nimeresc un băiat care încearcă să mă sărute dar mă retrag mult mai rapid, nu are timp să mă prindă în braţe. E dezamăgit. Îmi plec privirea. În rest, cu ceilalți doi, nu se întâmplă nimic. Atingeri scurte şi uşoare de parcă m-ar arde. Mi se pare aiurea şi mă rog să nu fiu eu mai mereu. Până când străinul drăguţ pică cu mine. Pare că regretă şi mă simt aiurea. Înghit în sec în timp ce mă ridic în şezut. Nu o să fie nimic. Şi Se întâmplă. El trebuie să vină spre mine şi o şi face, e atât de lat în piept încât atunci când suntem faţă în faţă acoperă aproape tot ce vedeam. Nu am timp să respir sau să gândesc. Se apleacă spre mine şi-mi ia fix trei secunde să-mi dau seamă că mă sărută şi că trebuie să-i răspund. Inima galopează după ce se termină şi nu-l privesc. Fata nouă îl sărută de două ori şi mâna lui îi urcă pe coapsă în sus. Ceva mi se opreşte în gât şi nu ştiu ce să fac când e rândul meu să vin la el. E serios. Nu ştiu ce vrea. Se termină repede. Fiindcă nu ne sărutăm. . . . Şi aici e sfârşitul fiindcă nu mai picăm împreună şi eu nu mai fac nimic. Nu vorbim nici măcar după ce jocul ia sfârşit şi stăm pe canapea împreună cam o oră. Nici când plec nu vorbim. Şi nici niciodată. Fiindcă a fost doar o seară iar el flămând.

[justhahablr]

Şi nici măcar stelele nu-s În noaptea asta cu mine, Fugit-ar toate la tine Precum sunt şi gândurile mele de acum.

[justhahablr]

Nici nu ştiu de ce-mai mânjesc sufletul cu speranţe deşarte.

[milithrin]

#nustiu

[anonima2897]

Sunt alta acum. Nu sunt fetita care plangea ieri pe la colturi dar nici femeia matura si capabila sa ia decizii. Sunt ceva intre ele. Creierul ma indruma intr-o directie si inima in alta. Spun ca nu-mi pasa, ca nu ma intereseaza, ca nu pot schimba lumea si conceptiile ei, dar copila din mine striga. Se impune. Inima bate si porunceste sa nu ma las. Ma impinge sa trag de fiecare firicel de speranta, de fiecare flacara pe care el mi-o trezeste in suflet de fiecare data, ma indeamna sa lupt. Dar pentru ce sa lupt cand ei deja au aruncat sabiile jos? Sa lupt de una singura cu morile de vant, ca un soldat ramas singur in fata unei armate intregi? Ma uit spre luna, spre soare, spre cer, caci asta-nseamna infinitul. Nu stiu. Nu stiu ce nu stiu,uite unde am ajuns. Sunt intre doua usi si tot ce-ncerc sa fac e sa intru in amandoua. Sa fiu exceptia care intareste regula. Nu stiu daca asta e solutia, sau daca exista o solutie. Ma uit spre oameni, le zambesc. Ma uit la el si inima-mi rade. Il privesc in ochi si vad o pajiste intinsa sub un soare arzator. Ma pierd. Vad lucruri nebunesti in fata ochilor, ca in visele alea cand afara ploua ropotind si totUniversul se revarsa peste mine. Visez adanc si ma scufund, in mari, oceane si campii, in munti si strazi batute de vanturi calde. Sunt nebuna, stiu. Scriu, scriu mult si nu-nteleg...ce nu inteleg. Nu stiu. Dar cine stie, poate voi stii intr-o zi.

[30noiembbrie]

Omul care sufera cu adevarat nu-si etaleaza lacrimile si nu-si afiseaza durerea.