seen from Singapore
seen from United States
seen from Italy
seen from Norway
seen from United States
seen from China
seen from United States
seen from United Kingdom
seen from Canada
seen from Italy
seen from Australia
seen from China
seen from Brazil
seen from Germany
seen from United States
seen from Canada
seen from Czechia
seen from Italy
seen from Portugal
seen from Türkiye
ce-ar fi?...
ce-ar fi lipsa fără dor? ciupercă fără picior ce-ar fi carul fără boi? un Grigorescu în ochi goi ce-ar fi o perdea fără fereastră? un simplu material de plasă ce-ar fi câmpul fără maci? o vatră fără colaci ce-ar fi umbra fără soare? ar fi nisipul fără mare ce-ar fi floarea fără de grădină? un grand jeté fără balerină ce-ar fi poetul fără poezie? un credincios și-o erezie Bronze Ballet Dancer…
S-a dus și 2022. Hey, 2023, show me what you got!
S-a dus și 2022... Hey, 2023, show me what you got!
E 31 decembrie, aproape ora 18. Am în gând de câteva zile articolul de față. Și am zis să aștern aici câteva gânduri despre anul ce tocmai se încheie… S-a dus și 2022… Per total, a fost un an bun, dacă aș face o medie. Foarte bun, din anumite puncte de vedere. Dar a fost și foarte dureros. Unul dintre acei ani triști, ce mi-a mai știrbit din suflet. Încă o bucată. După câteva luni de suferință,…
View On WordPress
Perioada aia greu de (de)scris. Permite-mi o pauză de (la) tot.
A venit și 2019. Voi aduna alți și alți ani în ridurile din colțul ochiului, vreme în care gara vieții mele va primi noi oameni-călători și le va spune la revedere altora. Și știi ce e cel mai trist? Unii oameni sosesc când nu e nimeni la casa de bilete și găsesc doar un bilet în geam. (Îmi) revin într-un final.. Dar cine mai are vieți de pierdut pe un peron? În afară de Paler. Preocupată fiind cu organizarea vieții într-un perfecționism cubic, omit veșnicia „ciobitului în două locuri”. Cei cărora le fac cu mâna de pe peron au impresia că biletele sunt cu dus-întors, dar viața bate filmul. Așadar, nu e doar la revedere.. E mult mai puțin de atât. Rămâne doar nimicul.
Au trecut sărbătorile și m-au găsit cu nu știu câte articole începute.. și lăsate așa, într-o mocirloasă ciornă. Mă simt ca și cum aș începe să trăiesc (prin scris), dar mă opresc undeva la jumătate. Undeva, între viață și apocalipsă. Dar iată-mă din nou în acest catharsis ce mă arde și mă consumă.
Îmi întrețin focul interior cu surcele de gânduri ce-mi zbiară dinăuntru: lasă tot și ocupă-te de…
View On WordPress
Despre porumbei călători, teorie, firea și iubirea
Inima nu știe să citească pe buze. E surdă și nu aude cum îi strigă rațiunea să nu-și mai piardă firea pe câmpii. Să rămână cu picioarele pe pământ, să opteze pentru echilibru. Of, e atât de ușor să zic astea din taste!
Sufletului nu-i poți dicta să nu mai simtă. Sau să înceapă să iubească. Poți, dimpotrivă, să omori cu mâinile goale sentimente, emoții, amintiri.. Nu înțeleg cursul acesta al iubirii, niciodată nu l-am înțeles. E împotriva firii și, totuși, atât de uman. Să iubești, să adori, să-ți dorești mai mult, să urăști, apoi să alegi indiferența. Inima nu știe să citească pe buze. E surdă și nu aude cum îi…
View On WordPress
Dacă momentul nu este potrivit, înseamnă că este prea târziu?
E prea devreme să fie prea târziu. Învăț zi de zi să am răbdare. Când îmi doresc asta cu adevărat, îmi iese. Și stau și scriu articole de genul. :)
De mai multe ori, în acești 30 ai mei, m-am trezit în fața unei alegeri dificile. Îmi doream ceva un timp, apoi, dacă vedeam că nu se întâmplă nimic, renunțam. De tot. Degeaba puteam avea acel ceva după, dacă nu m-am putut bucura de el atunci când am vrut eu. Poate și din cauza personalității mele reacționez așa. Așadar, mă vedeam în situația de a alege: să renunț la lucrul/faptul respectiv (ca o…
View On WordPress
Scrisoare fără nume 6. Mie.
Astăzi, vreau să-mi scriu mie însămi. Astăzi este despre mine. În alte rânduri le-am scris lor și am uitat de mine. M-am plâns de ceilalți celorlalți, uitând să mă uit în mine. Astăzi, acel ieri de mâine, îmi iau inima din dinți și o pun în piept din nou. Prea am luptat fără să fie acolo vreun război.
Astăzi, vreau să-mi scriu mie însămi. Astăzi este despre mine. În alte rânduri le-am scris lor și am uitat de mine. M-am plâns de ceilalți celorlalți, uitând să mă uit în mine. Astăzi, acel ieri de mâine, îmi iau inima din dinți și o pun în piept din nou. Prea am luptat fără să fie acolo vreun război. Și-mi spun că va fi bine, deși știu că lucrurile se îndreaptă către un colaps spiritual. Simt…
View On WordPress
Scrisoare fără nume 6. Am rămas tablou.. Și două săptămâni.
Scrisoare fără nume 6. Am rămas tablou.. Și două săptămâni.
Mă apuc din nou de scris. Da, m-am lăsat de tine o perioadă. M-am simțit ca atunci când te minți că nu ți-e poftă de o țigară, că vei reuși să te lași. De data asta. Sevraj. Tremurul mâinii ce-mi aluneca peste ochi cu apă rece, liniștea țiuită în urechea stângă, dimineți cu o singură ceașcă de cafea pe birou. Pagini goale, rămase pline de mine. Aș spune de „noi”, dar aș minți. Nu mi-am imaginat…
View On WordPress
Dacă luciditatea și pesimismul ar fi luat vreodată o formă de om, acestea s-ar fi întrupat în Emil Cioran.
Am scris cum nu am mai scris de mult..
Deși l-am citit pe Emil Cioran încă din vremea liceului, nu am reușit niciodată să leg două idei în scris despre el. Asta pentru că nu mi-am propus. Am avut numeroase discuții despre activitatea sau viața acestuia, iar astăzi, fix de ziua lui de naștere, îmi doresc să las aici câteva impresii despre ce a însemnat Cioran pentru mine și nu numai. Emil Cioran, român născut în Rășinari (Sibiu),…
View On WordPress
