#personal 2

[emberfaye]

fandom will really see a complicated mother character and villianize her while grasping at straws for why the complicated father character is the only good parent.

[justhahablr]

Drumurile nu mai sunt de mult o teamă, ci o binecuvântare, de a fugi de acolo de unde durerea devine insuportabilă.

Justhahablr

[justhahablr]

Ai observat vreodată cum,

trebuie să-ți iei avânt pentru a putea să sari groapa?

Sau cum

Mai întâi te ustură rana, apoi se vindecă?

Ori cum

Unele stele strălucesc mai tare decât altele?

Dar cum

Unii te întrerup din poveşti doar pentru a le spune pe ale lor?

Iar tu taci definitiv.

Ai observat?

Eu da.

[collegeconduit]

No one told me the first challenge of my university course would be getting to online lectures but here we are 🤷‍♀️ 3 timetables, a group chat, several meeting ID emails and a couple of zoom links later and I finally have what I need to attend class 😩

[justhahablr]

Îmi îmbrățișez cu brațelele lungi

picioarele

care sunt ca niște paranteze rotunde carnale și osoase

și-mi vâr nasul între genunchi

de parcă aș vrea să fiu mai aproape de a simți

cum mă sufoc de la apa fierbinte.

Am senzația că-mi miroase carnea a

otravă pentru șobolani.

Îmi strivesc sânii de coapse

și mă gândesc că așa se simte

moartea -

undeva între sufocare, topire și putreziciune.

[justhahablr]

Mirosul de după baie și pielea curată

Ori șuvițele răsuflate,

Mă fac să mă simt mai eu.

Și am obsesia asta ca

Un bebeluș proaspăt îmbăiat,

Cu tine învelindu-mă

Și privindu-mă cu admirație dormind

Ca un pictor care-și

Vede tabloul uscându-se.

Iar la final, presărindu-mi încet

Săruturi mici și timide

Pe mâna mea cu cicatrici

De sus în jos, pâna la degetele

Pe care vrei să le strângi

Tare, tare și încă o dată.

[justhahablr]

Spune-mi, îmi poţi promite ceva?

Îmi poţi promite că dacă-mi cos singură rănile,

Tu îmi amorţeşti durerile?

Dacă vorbesc iar cu oamenii, îmi poţi promite

Fericirea?

Sau dacă spun stop presiunilor,

Amorţeşti tu zgomotul?

Hai, spune-mi.

Crezi că-mi poţi sufla tu pe răni, sau să împaci vocile care taie în suflet?

Oare, chiar crezi tu că poţi să-mi îndrepți drumul ăsta alunecos şi murdar?

Cel puțin, ai avea tu puterea să mă protejezi?

Măcar, spune-mi drept, poți să-mi promiți un singur lucru pe care să mi-l adevereşti?

Poți să-mi dai curaj? Să iert, să uit, să nu mai doară. Să pot trăi.

Spune-mi, întunericule, măcar tu poţi?