#proverbe

[prunelya]

« Ne donnez pas votre confiance, prêtez-la »

[fidjiefidjie]

Le Mont Fuji ⛩️ depuis le parc Arakurayama Sengen

« Un sage gravit le mont Fuji une fois ; un fou, deux fois »

Proverbe japonais

[francepittoresque]

PROVERBE | Folle est la brebis qui au loup se confesse ➽ http://bit.ly/Proverbe-Brebis-Loup-Confession Se dit d’une femme taxée de folie lorsqu’elle prend pour confident intime un homme qui ne peut chercher, dans les confidences qu’elle lui fait, que des moyens de la tromper et de la perdre

[gabrieltellier]

#citation #penseedujour #citationdujour #phrasedujour #proverbe #montréal #paris #positif #penseepositive #relation #ami #amis #amie

[transparentgentlemenmarker]

Si les femmes baissaient les bras, le ciel nous tomberait sur la tête.

Proverbe africain

[scrierileuneifetetimide]

“Aerul înghețat îi mușca delicat obrajii, iar respirația i se transforma într-un abur dens, ca un nor efemer. Începutul friguros al zilei era marcat de cele -8°C ce îi închega sângele, abia ținând-o vie în corpul acela micuț și firav. Era asemenea unui pui de om, cu ochii mari ațintiți pe ferestrele aburite de la case, dar în comparație cu acesta, ea vărsa șiroase de lacrimi pe obrajii albi ca laptele. Dacă nu erau nasul și ochii roșiatici, ai fi spus că e o stafie în carne și oase. Suspina adânc, cu mici sughițuri urmate de o pauză lungă de oftat. În urma lacrimilor prelinse, ai fi fost curios să găsești mecanismul acestui organism; un corp înghețat care nu avea suficientă energie de a produce căldură, dar înzestrat cu atâta persistență în lăcrimare.

Se pare că durerea nu ține cont de nimic. Atacă orice, oricât și oriunde, chiar și cele mai fragile suflete, mai ales ele, am murmurat tăcut în sinea mea. Trebuia să reacționez cumva în fața acestei mici făpturi, dar îmi era teamă să nu o rănesc și mai mult. Voiam să o îmbrățișez, însă știam sigur că m-ar fi respins, căci nu de acest lucru avea nevoie. De ce au oamenii nevoie atunci când plâng? mi-am șoptit în minte...când plâng, mi-am repetat imitându-i senzația cutremurătoare de frig.

—Plângi, doamna mea! Numai prin plâns te poți elibera de durerea sufletului tău, i-am transmis într-un final.

Niciodată nu am fost de acord cu oamenii care îi cereau să înceteze a plânge, iar eu n-aveam să fiu unul din ei. Dacă voia să plângă, s-o facă, oriunde, oricând și oricum. Nu am lăsat suferința exterioară să o macine în interior, ci să lupte cu ea, iar apoi să se odihnească, adunându-și întregul șiroi de apă într-un bibelou, ca amintire, ca maturizare, ca creștere. Să plângă, asta o făcea om.

Iar ea a continuat să plângă.”

[angebleue2]