“Mamma mia” este un film deosebit, incantator, care mi-a intrat in sange inca de la prima scena. Regizat de Phyllida Lloyd si distribuit de Universal Pictures, pelicula o are in prim plan pe Sophie Sheridan (Amanda Seyfried), o tanara de 20 ani care urmeaza sa se casatoreasca cu logodnicul sau, Sky (Dominic Cooper) pe magnifica insula greceasca Kalokairi, loc unde s-a si nascut si a copilarit. Ea a fost crescuta de mama sa, Donna (Meryl Streep) si are o singura dorinta, sa descopere cine este tatal sau pentru ca apoi acesta sa o duca la altar. Afland dintr-unul dintre jurnalele vechi gasite prin casa ca are trei posibili tati, Sophie ii invita pe acestia in numele mamei sale la nunta.
De aici incepe o adevarata poveste surprinzatoare, creata cu ajutorul melodiilor celebrei formatii suedeze, Abba, care transforma acest film intr-o experienta de neuitat. Inca de la inceputul musical-ului se remarca buna prietenie dintre Sophie, Lisa si Aly, ultimele doua sosind pe insula pentru a participa la marele eveniment, dar si cea dintre Donna, Rosie si multi-divortata Tanya. Piesele “Honey, Honey” si “Money, money, money” sunt primele cantece care ne introduc in povestea filmului. Bucuria celor trei femei de a se revedea dupa mult timp este tulburata de aparitia celor trei barbati din viata Donnei, care simte ca o ia razna atunci cand ii observa, ea exprimandu-si sentimentele fata de revederea acestora chiar prin cantecul dupa care este numit musical-ul.
“Mamma mia” este un film despre dragoste, comedie, drama, care transmite totodata spectatorului senzatia de curiozitate, caci nu stim cine este, de fapt, tatal lui Sophie. Pe parcursul peliculei, patrundem intr-un loc retras, linistit, unde Donna intretine un hotel de mai multi ani.
Mi-a placut foarte mult atat tema, cat si ideea peliculei, dar mai ales atmosfera, care este foarte placuta, deoarece cuprinde o multime de momente de neuitat. Sophie isi petrece o mica parte din timpul sau pe barca lui Sam, Harry si Bill, cei trei posibili tati ai sai, care, alungati de pe insula de mama fetei, hotarasc totusi sa vina la nunta tinerei. De asemenea, m-a impresionat si relatia dintre Sophie si logodnicul sau, Sky, ce abia asteapta sa faca marele pas din viata lor, dragostea acestora fiind exprimata si prin melodia “Lay all your love on me”. Petrecerea ce precede ziua nuntii ma surpinde si ea, unde Donna, Rosie si Tanya, care in trecut au format o trupa, canta in fata celorlalte fete cunoscuta piesa “Super Trouper”. Incet, incet, Sam, Harry si Bill isi fac aparitia, iar totul se transforma intr-o seara de neuitat, dar ceea ce m-a socat a fost faptul ca fiecare dintre acestia ii afirma pe rand lui Sophie ca si-au dat seama ca sunt tatal ei, iar in ziua urmatoare o vor duce la altar.
Ceea ce nu mi-a placut, insa, a fost faptul ca Sky este prea putin prezent. Avand in vedere ca el este logodnicul lui Sophie, consider ca relatia celor doi trebuia prezentata mai mult. De asemenea, as adauga mai multe scene acestui film, astfel incat durata lui sa fie mai mare.
Nu in ultimul rand, se remarca actorii, care intra foarte bine in rolul personajelor. Bine cunoscuta actrita Amanda Seyfried, aflata pe la inceputul carierei, o interpreteaza superb pe Sophie, o tanara de 20 de ani care urmeaza sa se casatoreasca si care are o mare nelamurire, aceea ca nu stie cine este tatal ei. Tanara actrita are o voce impecabila, fapt evidentiat in toate melodiile pe care le canta pe parcursul filmului.
Pe de alta parte, o regasim pe faimoasa si mult indragita Maryl Streep, atat in statulul de actrita ce isi interpreteaza foarte bine rolul: o femeie care si-a crescut singura fata si care nu a mai avut vreo relatie cu vreun barbat de 20 de ani, cat si in statutul de cantareata, melodiile anilor ’70 fiind prezente in spiritul sau, intrucat le canta foarte bine. Donna, personajul ei, a trait aventura vietii sale cu trei barbati chiar pe insula unde are loc actiunea. Fiind parasita de Sam datorita faptului ca acesta avea o logodnica, ea a petrecut cateva nopti si cu Harry si Bill. Totusi, din acel moment aceasta ramane singura, iar prezenta neasteptata a celor trei chiar la nunta fiicei sale ii da mari batai de cap. Punctul culminant dintre relatia sa si unul dintre cei enumerati mai sus, Sam, are loc chiar inainte de nunta, cand Donna ii canta acestuia “The winner takes it all”.
Totodata, finalul este de-a dreptul surprinzator, dar si imprevizibil, fiind conturat tot cu ajutorul melodiilor formatiei Abba. Trebuie, de asemenea, precizat ca aceste cantece ale anilor ’70 se potrivesc de minune cu subiectul filmului si urmaresc firul logic al sau, avand un important rol in prezentarea lui, transmitand spectatorului emotiile personajelor.
Recomand cu cea mai mare caldura filmul “Mamma mia” tuturor persoanelor, indiferent de varsta, deoarece, din punctul meu de vedere, trebuie vazut de cat mai multa lume, datorita atat temei si subiectului indragit, cat si coloanei sonore, spiritul trupei Abba regasindu-se in acest musical.
Asadar, daca vreti sa descoperiti ce se intampla pana la urma cu nunta lui Sophie, ori cine este, de fapt, tatal ei, sau sa aflati daca Donna va respinge in continuare orice barbat care intra in viata sa, sau daca doar sunteti fani ai trupei Abba, nu ezitati sa va uitati cat mai curand la musical-ul “Mamma Mia”.
