Dragul meu,
Ți-am scris multe scrisori, însă asta e una deosebită, e ultima scrisoare adresată ție. Vreau să-ți spun că ai fost prima mea iubire. Da, a mai fost cineva înaintea ta, însă după ce te-am întâlnit pe tine am înțeles ce înseamnă să iubești cu-adevărat pe cineva. Chiar dacă n-am fost împreună iar sentimentele noastre s-au dovedit a fi doar plodul imaginației mele, să știi că contezi extrem de mult pentru mine. Mă râd de fiecare dată când realizez c-am reușit să mă îndrăgostesc de coșmarul copilăriei mele. Îmi era mereu frică de tine, de caracterul tău atât de încurcat dar atât de asemănător cu al meu și de secretele ascunse în ochii tăi albaștri. Te evitam mereu doar pentru că erai prea misterios iar eu pe-atunci nu aveam dorința de a te descifra. Chiar dacă după curiozitatea a luat conducerea asupra gândirii mele iar sufletul meu încuraja această idee, tot n-am reușit s-o fac. Aș fi dat și zile din viața mea doar pentru a te ști îndrăgostit de mine, doar pentru a te vedea privindu-mă așa cum te priveam eu. Ai dat multe ori cu mine de pământ, am suferit extrem de mult din cauza ta dar totuși nu reușesc să te urăsc chiar dacă vreau s-o fac. Vreau să-ți urăsc privirea, îmbrățișările, zâmbetul, vocea, caracterul, însă sunt prea îndrăgostită de ele pentru a o face.Vreau să-ți mulțumesc, pentru că datorită ție am reușit să mă schimb înspre bine, deoarece după opt luni de suferință am reușit să mă maturizez, să nu mai cred în povești și am învățat să nu mă atașez prea repede de persoane. Tu ești motivația mea chiar dacă nu știi. Am degând să devin așa cum vrei tu să mă vezi. Nu, nu pentru a te face să te îndrăgostești de mine, dar pentru ca tu să vezi că pot. Nu doream să cred când lumea spunea că prima iubire nu e și ultima și speram până-n ultimul moment că noi doi o să fim împreună, însă acum înțeleg că e adevărat. Sunt al naibii de fericită pentru cei care au rămas pentru totdeauna alături de prima lor iubire, poate sunt și puțin geloasă, deoarece știu că noi doi nu o să fim împreună niciodată. De azi inima mea e liberă, însă eu tot captivă o simt. Nu, nu te mai iubesc, dar sunt atât de obișnuita s-o fac că o să-mi trebuiască ceva timp pentru a o elibera de tot. Chiar dacă plâng acum, să știi că nu plâng pentru că doare, plâng pentru că s-a încheiat o lungă perioadă din viața mea în care tu erai sensul ei și oricât de tare nu vreau să accept asta, să știi că o să-mi fie dor de mine în momentul în care eram îndrăgostită de tine, chiar dacă am doar suferit. O să-mi fie dor de momentele alea grele în care tremuram de emoții când erai în fața mea, când te priveam și încercam să nu-mi pierd cunoștința. O să-mi fie dor pentru simplul fapt că de-acum înainte sentimentele mele față de tine sunt alungate din inima mea, iar eu îmi interzic să-mi mai fac filme în încercarea de a mă simți mai bine. De azi ești pentru mine doar un prieten, și mulțumesc tuturor sfinților că măcar atât putem fi. Chiar dacă în viitor o să reușesc poate să mă îndrăgostesc de cineva, să știi că o să te caut mereu în acea persoană. Dacă o să am un băiețel, o să-i pun numele tău, însă o să-l educ în așa fel în cât să fie contrariul tău. Cine știe, poate cândva în viitor o să mă râd când o să-mi amintesc de tine și de toata povestea noastră. Defapt, nici măcar nu știu dacă noi doi am avut o poveste, însă dacă e scrisă undeva, e un cliché total, pentru că tu ești tipicul bad boy iar eu fata cuminte, mă mir cum am ajuns prieteni să fim. Îmi pare rău că noi doi n-am fost în stare să-i scriem un Happy End poveștii noastre, la fel ca în romane. Eu n-am reușit să te vrăjesc cu liniștea și serenitatea chipului meu iar tu n-ai încercat să devii bun pentru mine, însă cine știe ce ne rezervă viitorul, dar momentan îți spun adio, blondul meu! Ai grijă de tine și nu deveni încă mai rece în timpul absenței mele!
