“Trandafiri albi
Își sclivisea precipitat gulerul cămășii albe ponosite, încercând să-și ascundă nădușeala mâinilor calde în materialul de mătase. În timp ce își privi aspectul în ecranul mobilului, sesiză ora 4:55 pm, ceea ce îi amplifică bătăile ritmice ale inimii. Soarele de vară își pierdea din căldură, iar vântul sporadic îi răcea trupul înfierbântat. După cinci minute își aruncă ochii în buchetul pompos cumpărat de la florăria de vizavi. Un surâs tăinuit își făcu prezența pe chipul molatic, lăsându-i descoperită gropița dreaptă. Cu un ghiont în umăr, starea de reverie îi fu împrăștiată. O clipire din ochi și tânărul infatuat începu conversația:
—Frate...trandafiri albi îi oferi fetei? Toți știm că cei roșii reprezintă pasiunea și dragostea noastră pentru fete.
—Adevărat, răspunse tânărul, trandafirii roșii reprezintă pasiunea pentru fete, însă nu pentru fata mea. Ea e diferită...Un trandafir roșu evidențiază pasiunea, dar după o luptă cu spini asupritori; spini care te rănesc, dar care nu te vindecă; spini care îți lasă urme sfâșietoare. Majoritatea femeilor preferă un astfel de trandafir pentru că întruchipează cruzimea acestuia. Dar trandafirii albi exprimă inocența, puritatea, vulnerabilitatea...o reprezintă pe ea! Femeia care și-a pierdut petale în timpul vântului revoltat, dar care s-a sleit să rămână bună, puternică. Indiferent de câte petale a pierdut, de câte vânturi au străbătut-o, ea nu și-a îmbrăcat tulpina în spini. În contextul meu romantic, un trandafir alb poate reprezenta o dragoste nevinovată, nemuritoare, o loialitate mai adâncă decât pasiunile trecătoare.”
http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com