Mă simt atât de singură, cu toate că sunt înconjurată de mii şi mii de oameni...
seen from United States

seen from France

seen from United States
seen from Bulgaria

seen from Türkiye
seen from United States

seen from United States

seen from United States

seen from United States

seen from United States
seen from United States

seen from United States

seen from United States
seen from United States

seen from Malaysia

seen from Saudi Arabia
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from Russia
Mă simt atât de singură, cu toate că sunt înconjurată de mii şi mii de oameni...
Ştii? Am obosit să încerc să fac totul bine. Să-i ajut pe toţi, să le dăruiesc tuturor câte ceva, iar la final să-mi spună că nu am făcut nimic. E ceva dureros să auzi de la cea mai importantă persoană din viaţa ta că nu faci nimic bine, să auzi de la un prieten că nu l-ai ajutat niciodată şi nu i-ai dăruit nimic deşi de multe ori ai stat treaz până la ore târzii doar să-l asculţi şi să-i spui o vorbă bună şi poate de multe ori te-ai lăsat pe tine pentru el. Nu ştiu, toate acestea mă fac să mă gândesc şi să realizez că nimeni nu se va mulţumi niciodată cu ce poţi oferi. Sincer, am obosit. Am obosit să lupt, parcă pentru toţi. Am obosit să fiu mereu acolo pentru toţi, iar pentru mine nimeni. Am obosit să fiu mereu cea care le oferă tuturor deşi ei nu-i oferă nimeni, nimic. Sincer îţi spun că am obosit, am obosit Dumnezeule. Uneori, nu ştiu ce să mai fac să fie bine, să fac totul aşa cum trebuie, ca să ce? Să-mi aud vorbe urâte, nu mulţumesc! Dragi prieteni, să nu vă întrebaţi niciodată de ce m-am schimbat, de ce nu mai sunt acolo pentru voi, de ce nu vă mai răspund. Să nu vă mai întrebaţi de ce vă ignor. Am obosit să mă gândesc la toţi, iar la mine nimeni. N-am prieteni, probabil dacă aş avea aş fii mai fericită. Probabil dacă aş avea nu m-aş mai închide în mine. Dar, acesta e adevărul. Nu am prieteni. Nimeni nu s-ar lăsa pe el pentru mine, deşi eu am făcut asta. Dar, îmi e de ajuns, am obosit şi nu, nu mai pot, de aceea de azi am renunţat, am renunţat să iubesc, să-mi pese, să ofer, am renunţat. Nu mă cauta. Nu te gândi la mine. Sunt bine. Ce mai contează? Cui îi pasă? Nimănui.
Imi pare rau.. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce va doriti. Imi pare rau ca va dezamagesc la fiecare pas si nu sunt “ fata perfecta “. Imi pare rau pentru tot. Poate ca ar fi mai bine sa nu mai exist deloc, poate asa ati fi mai multumiti..Ce spun eu aici? voi niciodata nu sunteti multumiti, orice as face. Ma criticati la fiecare pas. Eh, uite cum sta treaba.. e viata mea ! Eu imi aleg prietenii, hainele, cu cine stau, cu cine vorbesc. Eu imi iau singura deciziile, ok? Eu nu sunt marioneta.Eu nu sunt marioneta voastra si a nimanui. E viata mea ! O traiesc cum vreau eu.. Ma intelegeti? Defapt.. ce vorbesc eu de intelegere? Voi nu stiti, nu vreti si sunt sigura ca nu veti putea sa ma intelegeti niciodata. “ Fata ciudata si neinteleasa “ .. ce bine suna.. eh, asta sunt eu. Acea fata care adoarmea plangand in fiecare seara, acea fata care e urmarita la fiecare pas si traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.. de ce sa ma plang ? Asta mi-e soarta. Cu toate ca voi nu ma iubiti.. sau.. asta imi aratati, eu tin la voi mult, mult de tot. Va iubesc !