#dc comics#dc#batman#bruce wayne#dick grayson#batfam#tim drake#dc fanart#batfamily
seen from Brazil
seen from Brazil
seen from United States
seen from United States
seen from Australia
seen from United States
seen from Egypt
seen from Canada
seen from United States
seen from China
seen from Maldives
seen from Malaysia
seen from Brazil
seen from Malaysia
seen from China
seen from China
seen from United States
seen from Hong Kong SAR China
seen from United States
seen from Malaysia
"Sigur, am făcut o mulțime de prostii. Mai mari ca ale tale! Dar eu, spuse el, învârtind o țigară între degete, încercam să mă distrez și să fiu fericit. Tu voiai să fii mort. E diferență."
" dorul meu devenise un soi de răceală cronică de ani de zile, în ciuda convingerii mele că n-aș fi avut nici o problemă să scap de ea în orice moment."
"faptul că un adult, în afară de mama, putea fi atât de empatic și de receptiv, atât de prezent, era uluitor. Diferența mare de vârstă ne făcea pe amândoi sfioși unul cu celălalt; exista între noi un formalism, o rezervă între generații; și totuși ajunseserăm în același timp să avem un soi de telepatie în atelier, încât îi înmânam rindeaua sau dalta potrivită încă înainte să mi-o fi cerut. "Epoxidic" era adjectivul lui pentru munca de mântuială sau pentru lucrurile ieftine în general; îmi arătase un număr de piese de mobilier la care încheieturile rezistase netulburate timp de două sute de ani și mai bine, în timp ce problema multora dintre obiecte contemporane era faptul că erau încheiate prea strâns, lemnul fusese lipit prea fest și nu mai putea să respire.
- Ține minte întotdeauna, persoana pentru care lucrăm noi este cel care va restaura piesa asta peste o sută de ani. Pe el vrem sa-l impresionăm."
"Nu-mi puteam imagina - dată fiind aria enormă a deplasărilor lui - că aveam să-l mai văd vreodată. Și totuși mă gândeam la el în fiecare zi. Romanele rusești pe care le aveam de citit la școală îmi aminteau de el; romanele rusești, și cei șapte stâlpi ai înțelepciunii, și la fel Lower East Side - saloanele de tatuaje și plăcintăriile rusești cu piroghi..."
"Scrisoarea însăși era minunat de frumoasă, ca o mică operă artizanală: hârtie groasă, scris îngrijit, o adiere venită din camere tăcute, dintr-o lume a bogăției."
"Fiecare eveniment nou - tot ce aveam să fac pe parcursul vieții - n-avea decât să ne separe și mai mult: zile din care ea deja nu mai făcea parte, o distanță crescândă între noi."
"Aveam sentimentul acut că sunt singur, într-un peisaj mort de iarnă. Nimic nu avea logică în nici o direcție."
