Colind la jumătatea renului
La jumătatea renului rece
mi se întoarnă jumătate de trup
peste zăpada imaginară a timpului fără fular
și inima bate-bate ca albul alb din varul var.
Sclipirea umedă se dilată deasupra căldurii sufletului,
peste acele corzi care au putrezit de umire,
lângă compostul fără de rost;
luciditatea, măreția și frăția - cei trei muschetari
ai triunghiului anost.
Prin miasmele perfecțiunii noctiliene, la un braț și jumătate
de marginea ondulată a firii
se destupă mințile pământului nerostit,
iar cele mai bătrâne
răbufnesc prin furnalele fericirii.
Între coaste, prin suflu și fără de grabă
– după închipuiri la subsiori -
se încrucișează spade, amenințări cu scuipături și microscopicii fiori.
Pisica gândurilor murdare toarce din fusul fericirii
mierea nostalgică a primelor pocale de iubire,
iar cele nouă minuni înmulțite cu aura cea nouă
dau jumătate din lumea pe care v-o doresc și vouă !
Regina ascunsului înmulțește mirosurile din gene
Iar viitorul nemernic ni se topește pe limbă,
nedospit,
nesărat,
neîntinat,
neapărat alene.