Odă unui pantof
Trăia odată un pantof divin
Să fie rege era al său destin
WalkIn era regatul său iubit
Dar regele nicicând n-a fost căsătorit.
Era prea singur şi prea trist
Avea un suflet nobil, de artist
Şi-ar fi dorit pereche pe măsură
Nu accepta nicicum vreo aventură.
Făr de pereche ar fi vrut să fie
Aceea pe care să o ia de soţie
Cu pielea veritabliă şi fină ca a lui
Aceeaşi înălţime a tocului.
Să meargă…
View On WordPress











