Umblet
lui Pierre Minet
Păşind mereu înainte umbrele paşilor mei mor Ca traiectoria unei comete de-ntuneric Şi asfaltul în urma mea mă suprimă Cu tot ce-am fost şi tot ce-am gândit Ca un prestidigitator Menit să-mi escamoteze viaţa. E o înşirare corectă de case Pe drumul ăsta care totuşi Trebuie să însemne ceva E un cer fără culoare fără miros fără carne Peste paşii mei fără importanţă Cu ochii închişi umblu într-o cutie neagră Cu ochii deschişi umblu într-o cutie albă Şi oricât m-aş căzni să înţeleg ceva Ciocane grele-n cap îmi sparg orice gând
Max Blecher
















