Ști momentul ala când simți ca se pune presiune pe tine din toate părțile? Când nu poți sa respiri cum trebuie? Sa mănânci cum trebuie? Sa dormi cât trebuie?
Când fiecare persoană din jurul tău vreau câte ceva? Când fiecare om îți cere sa faci ceva sau sa fii cumva?
Când fiecare camera te strânge? Când fiecare stradă pare goală și prea mică?
Când toată lumea pare atât de mică încât simți ca te poți sufoca în orice moment?
Urăsc, urăsc, urăsc...
În momente din astea, aș vrea sa fug la mare doar sa respir spartul valurilor și sa rămân sa vad apusul și răsăritul, sa simt nisipul sub călcâie si sa aud nimic...pana când toată lumea uita de mine....și eu de ea.


















