#vasile parvan

[georgedogariu]

Steua lui Vasile Pârvan, care a întruchipat pentru o clipă neliniştea, setea şi echilibrul nostru în existenţa tragică, e încă deasupra; nu aşteaptă decît să ne înălţăm fruntea, pentru a ne cădea în ochi, ca nişte sfeşnice care se mai pot aprinde de infinit.

Marin Sorescu, Insomnii ( despre Vasile Pârvan)

[georgedogariu]

Apostolatul a devenit tot mai greu, într-o epocă de oameni placizi şi somnolenţi. Le baţi în geam, să le spui că le arde casa, iar ei îţi răspund, căscând, că te repeţi, întrucît a mai ars o dată. E oboseala postbelică (de mii de ani postbelică), cunoscînd pe de o parte osteniţi şi căscăuni, pe de alta, neliniştiţi şi halucinaţi. Praful pe care Vasile Pârvan l-a ridicat de pe Histria, atîtea straturi, s-a depus pe el.

Marin Sorescu, Insomnii (despre Vasile Pârvan)