Poezii pentru suflet @andreea1578578 - Tumblr Blog

În această lume rece,

Inocența s-a pierdut,

Iar când o fată astfel se întâlnește,

Este batjocorită urât la margine de drum.

Unii băieți numai vor,

Să iubească liniștit,

Ei gândesc că-i umilitor,

Să fii bun și iubitor.

Luați aminte, dragi băieți,

Și numai păcăliți,

Fete și așa oropsite,

Fără intenții cinstite.

Speranța este un cuvânt sublim,

Dar foarte rar îl întâlnim,

Disperarea însă își face loc,

Și croiește în lume un drum anevoios.

Oamenii numai au calmul,

De a ajuta sărmanul,

Iar omul cuprins de necaz,

Plânge și disperă pe al său făgaș.

Nimănui nu îi mai place,

Să aline, să vindece , să împace.

Oamenii buni și miloși,

Sunt catalogați mereu drept "proști",

Nu uita în astă lume,

Să iubești neîncetat,

Chiar de lacrimi îți mai provoacă,

Unii oameni grosolani.

Dragostea este un sentiment ciudat,

Te înalță sau te face un ratat.

Ochii frumoși și prezența ta,

Îmi pune în mișcare circulația!

Atunci când îți cauți iubirea cu adevărat,

Fii atent măi, omule, la felul în care ești tratat.

Că nimic nu este mai sumbru în viață,

Decât o iubire rece și tare întunecată.

Bărbații astăzi uită să ofere o mângâiere,

Să știe și ei să asculte, nu doare a lor muiere.

Să ofere sprijin, să te protejeze,

I-ar nopțile să fie ușoare, nu atât de grele.

Ține minte, măi băiete,

Și nu mai dezamăgi,

Iubirea în viață, nu se câștigă prin hârtii.

Hârtia nu-i o valoare, dacă pierzi ce ai iubit,

Ci este o mare apăsare, și te va durea în colțul inimii.

Iubirea e des descrisă, dar foarte greu simțită,

Iar bărbații asta des uită, în goana după valută.

Azi, e înfricoșător să vezi,

Oamenii pentru ce se războiesc,

Pentru nume și avere,

Uită de al său sânge din vene.

Și mai rău e c-am uitat,

Să iubim cu adevărat.

Să ne ocrotim aproapele,

Nu să-i întoarcem spatele.

Iubitul meu cu păr bălai,

Eu te-aș ruga mereu "mai stai!"

Noaptea nu știi ce fior am

Rece când nu-ți simt al tău obrăjor.

Marea n-are ochii tăi superbi,

Nici cerul putere să poată confirma,

Cât de dor îmi este uneori de ei,

Doar pământul poate adăuga.

Lacrimile de dor sunt trecătoare,

Dar, în esență, pentru suflet, ele rămân nemuritoare.

Iubirea ce-i mincinoasă, nu v-a rezista mereu,

Atunci când tu nu ești sincer,

Și-ți amăgești partenerul tău.

Iubirea să poată fi, frumoasă și trainică,

Trebuie să te dedici, cu respect și iubire sinceră.

Minunată este dragostea dintre doi oameni care,

Știu să fie uniți, la fiecare încercare.

În viață de vreți o iubire nemuritoare,

Trebuie să împărțiți chiar și fiecare supărare.

Dragostea-i așa făcută, să te doară de cel iubit,

Nu să-l trădezi și să uiți că ți-e sortit.

Atunci când îi spui în față, că tu tare îl/o iubești,

Minți chiar și universul și pe Dumnezeu cel ceresc.

Așadar, de vă doriți, iubirea să o găsiți,

Fi-ți sinceri în fapte și vorbe,

Și nu mai dezamăgiți.

Dreptatea astăzi numai e la modă,

Ci fițele și banii,

Oamenii numai au răbdarea,

De a ajuta sărmanii.

Totul în viață se risipește,

Atunci când tu ca om,

Numai ai iscusința nici de a privi un pom.

Oare de ce liniștea și trăitul în pace,

Obligă omul de multe ori,

La războaie neîncetate?

Ce-ai avut, Doamne, cu mine,

Atunci când m-ai creat pe lume,

Că destinul mi-a fost greu,

M-ai știut doar tu și eu.

Au fost zile în care am plâns,

Dar durerea mi-am ascuns,

Zile și nopți întunecate,

Ce le-am amestecat pe toate.

Fericirea-am căutat,

Dar mai mereu m-am împiedicat,

Am mers cu pași înainte,

N-am ținut cont că nu mi-e bine.

Ți-aș da ție inimioara mea,

Știu că pot să am încredere în a ta.

Știi că iubirea se vede la încercare,

Așa că nu-mi dezamăgi dragostea mea mare.

Sufletul omului, este ca o floare,

Ce simte vibrație și la fericire dar și la încercare.

Omul care are parte de oameni ce îl fac fericit,

Are sufletul maiestuos și foarte liniștit.

Dar cel ce are inima puțin zguduită,

N-are o viață așa fericită.

Floarea are spini sau doar petale,

Așa și sufletul când e fericit sau e la încercare.

Sunt un suflet visător,

Și așa sunt eu.

Îmi place viața s-o trăiesc, așa cum știu eu.

Nu oricine mă înțelege, dar nu este nimic,

Oamenii văd însă multe, dar nu înțeleg nimic.

Îmi place zarea s-o privesc, de la depărtare,

Zumzetul unei albine, prin văzduhul mare.

Mai ador să ascult, zbor de rândunele,

Planând pe cerul gol, fără nuanțe grele.

Mai îmi place să observ, cât de minunată,

A lăsat Dumnezeu, natura laolaltă,

Cât de minunate sunt creațiile sale,

Ce nu de puține ori, te lasă fără suflare.

Cât de superb poate fi omul,

Când este bun sau rău, fără să îi știi felul.

Mai îmi place să admir, orice îl poate face,

Să fie priceput și fascinant în toate.

Orice lasă Dumnezeu , te lasă fără suflare,

Și Doamne, cât de minunate, sunt creațiile tale!

M-a întrebat cineva odată,

Care-i culoarea mea preferată,

Însă am stat și m-am gândit,

Și n-am știut ce să-i răspund.

Culoarea mea preferată, nu este una aleasă în lume,

Ci e cea ce mă face să mă simt mult mai bine.

Rozul că te face să-ți dorești în viață,

O lume mai minunată,

Albastrul când te mândrești,

Că dreptatea tu ți-o dorești.

Roșul mai îmi place,

Căci indică sângele pompat în torace,

Dar și galbenul, uneori,

Ce arata gelozia plutind pe-un norișor.

Așadar, orice culoare, eu o port cu mândrie,

Că arată a vieții sens și te face să te simți mai bine.

Sunt un om mai dificil, trebuie să recunosc,

Balansez între a iubi sau a urî un prost.

Prostul despre care vă spun, este inima mea,

Ce de multe ori mă obligă să las de la ea.

Cel pe care îl iubesc, este creierul meu,

Ce de multe ori nu m-a lăsat Când mi-a fost mai greu.

Fără el, cu inima mea, poate eram moartă,

Sau, poate, jos de tot în a mea soartă.

Inima o iubesc, că mă mai obligă

Sa iert, să încerc, să mai las din inițiativă.

Așadar, în viață, de vreți să fiți liniștiți,

Gândiți și cu inima

Dar și cu creierul, în același timp.

O iubire adevărată, se clădește în viață greu,

Trebuie ani de trudă multă, să poți avea un suflețel.

Iubirea nu este aceea, ce se câștigă de îndată,

Fără efort și stăruință neîncetată.

Omul ce spune că iubește, nu este întocmai sincer,

Fără să arate și să demonstreze, ceea ce el simte.

Așadar, de vreți în viață, să iubiți cu adevărat,

Câștigați o inimioară,

Nu v-o atribuiți imediat.

Iubesc mult loialitatea,

Dar de ea mă împiedică viața.

Oamenii aleargă des pe câmpii,

Și rănesc suflete ce le iubesc zi de zi.

Vezi în jur bărbați de milioane,

Cu femei ce-i înșeală la drumul mare.

Observi și femei miloase și cinstite,

Cu bărbați ce nu gândesc,

Și pe la alte suflete, ei mai rătăcesc.

Totul în jur poate îți merge calculat,

Dar sufletul tău ușor, ușor s-a deteriorat.

Loialitatea în lume este foarte rară,

Chiar de pătimesc suflete nevinovate și sincere.

Trending Blogs

Recently Viewed Blogs

Poezii pentru suflet