Cu toții ne dorim un an mai bun,dar ce facem pentru el?Judecăm,suntem răi,aroganți,egoiști și ne lăsăm conduși de invidie.Fiecare om e deosebit în felul său,e frumos de la cea mai proastă zi până la ultima sa suflare.Omul, e unic,diferit,special prin fiecare por,prin absolut tot.De ce schimbați asta? Le schimbați toată percepția..chiar totul.Tristețea,depresia și moartea se nasc exact din astea,unii au punctele lor, iar prin asta îi descurajează pe restul.Nu toată lumea trebuie să le știe pe toate, să le facă pe toate, fiecare e bun la ceva,are țelul său.Și,ce ar trebui să îți rămână până la urmă? Iubirea? care și ea a ajuns discutată atât de aspru.Iubirea e ceva ce îți dă aripi, nu ceva ce le taie sau te lovește înzecit de pământ.Iubirea,ar trebui să fie casa ta,să fie un piept unde să te adăpostești de gloanțele oarbe ce lovesc.Până ce nu facem schimbări la propria persoană,nu putem să avem așteptarea nici de la ceva bun.