conumarius

photografer

[conumarius]

Clanța greșită și sosul fără armonie: despre Jobs, personalul din hoteluri și restaurante redus la lacrimi și estetica ca instrument de dominare a celor fără putere de ripostă

Clanța greșită și sosul fără armonie: despre Jobs, personalul din hoteluri și restaurante redus la lacrimi și estetica ca instrument de dominare a celor fără putere de ripostăCaracterul real al unui om nu se vede în sala de consiliu și nu se vede pe scenă la lansarea produsului și nu se vede în interviul acordat presei cu lumina de studio bine calibrată — se vede în relația cu recepționerul de…

View On WordPress

[conumarius]

carte de poezie , ed ExLibris Universalis stoc epuizat

View On WordPress

[conumarius]

Pixar ca armă de negociere:

despre Jobs, Toy Story folosit ca șantaj sezonier față de Disney, arta care nu contase niciodată și puterea absolută care contase întotdeaunasau despre omul care a cumpărat un studio de animație ca să vândă computere și a descoperit că filmele sunt mai valoroase ca instrumente de presiune decât ca artăSteve Jobs nu a cumpărat Pixar din dragoste pentru animație. A cumpărat Pixar în 1986 de la…

View On WordPress

[conumarius]

Războiul termonuclear și oglinzile paralele:

despre Jobs, Android, Eric Schmidt, furatul care se supără că e furat și patruzeci de miliarde de dolari cheltuiți din orgoliusau despre omul care a copiat de la Xerox, a acuzat că i s-a copiat de la Android, și a promis să cheltuie averea Apple pentru a distruge concurența în loc să o depășeascăExistă o frază care rezumă cu o eficiență remarcabilă toată filozofia lui Jobs față de inovație,…

View On WordPress

[conumarius]

Interviul ca cameră de tortură cu fereastra spre Cupertino:

despre întrebările abuzive ale lui Jobs, sunetele de destabilizare și tehnica transformării recrutării în ritual de supuneresau despre performanța de a transforma cel mai vulnerabil moment profesional al unui om în demonstrație publică a puterii absolute a celui care îl ascultăExistă un moment în viața profesională a oricărui om în care vulnerabilitatea lui e maximă și controlul lui e minim —…

View On WordPress

[conumarius]

Partenerul ca țap ispășitor:

despre ROKR, Motorola sacrificată în fața presei internaționale și arta construirii infailibilității pe ruinele altcuivasau despre cum un parteneriat de afaceri devine, în mâna lui Jobs, un instrument de protejare a aurelor proprii prin expunerea publică a parteneruluiUn parteneriat de afaceri e, în teoria lui contractuală, un angajament reciproc — două entități care împart un risc, o viziune, o…

View On WordPress

[conumarius]

Secta Macintosh și războiul împotriva mâinii care îl hrănea:

despre divizarea deliberată a Apple, cinismul față de Apple II și concedierea ca lecție în fizica consecințelorsau despre performanța de a insulta public echipa care îți finanțează proiectul de vis și de a te mira că organizația pe care ai distrus-o te eliminăExistă un paradox pe care numai un ego de o anumită dimensiune îl poate produce fără să observe că îl produce — acela de a insulta zilnic,…

View On WordPress

[conumarius]

Just avoid holding it that way:

despre Antennagate, vina transferată clientului și arta rafinată de a vinde un defect ca problemă de utilizare greșităsau despre performanța istorică de a produce un telefon care pierde semnalul când e ținut în mână și de a explica utilizatorului că problema e că îl ține în mânăJust avoid holding it that way. Cinci cuvinte. Răspunsul oficial al lui Steve Jobs către clienții care raportau că…

[conumarius]

capitularea liberului arbitru in fața algoritmului...mecanismul nolan

Dacă The Odyssey a lui Nolan va deveni succesul planetar pe care mașinăria Universal Pictures mizează în acest moment, victoria sa nu va fi una de ordin artistic, ci una de ordin antropologic și social. Succesul la box-office al acestui film va funcționa ca o radiografie necruțătoare a minții colective din anul 2026, demonstrând câteva adevăruri amare despre mecanismele profunde ale societății…

View On WordPress

[conumarius]

anacronismul si falsul istoric/textual ca mecanisme de promovare...idiosincrazia lui nolan

În noul lungmetraj The Odyssey, Christopher Nolan nu comite anacronisme din neatenție; el le folosește ca pe o metodă de control narativ și vizual. Filmul reprezintă studiul de caz perfect pentru ceea ce numim realism tehnic modificat — o strategie estetică unde detaliul fizic este hiper-realist, în timp ce adevărul istoric este complet ignorat.​Privit prin această lentilă, The Odyssey…

View On WordPress

[conumarius]

​Exploatarea psihicului: Mitul micenian pe rețelele neuronale

Mecanismele psihologice și algoritmice ale hype-ului nu plutesc în abstract; ele au fost aplicate chirurgical pe pelicula The Odyssey a lui Nolan, transformând o simplă lansare de film într-o psihoză colectivă programată în format IMAX. Când Universal Pictures a decis să arunce 100 de milioane de dolari doar în mașinăria de promovare, studioul nu a cumpărat spațiu publicitar, ci a cumpărat…

View On WordPress

[conumarius]

Dumnezeu, acest scenarist misogin care a uitat de focus-grupuri

Să-i pui un guler helancă din lână merinos unui semizeu de carton și să-l lași să predice alfabetizarea de junket înseamnă, în fapt, să asiști la autopsia culturii europene cu un cocktail în mână. Ne aflăm în plin iulie 2026, aerul miroase a pop-corn ars și a infuozitate de clișee hollywoodiene, iar marea revelație a epocii este că Homer, bietul orb rătăcit prin negurile timpurilor fără conexiune…

View On WordPress

[conumarius]

falsul grosier si incluziunea forțată ca model estetic

Apocalipsa după Nolan: Castingul ca inginerie ontologică și masacrul mitului Să-i pui mantia de celuloid lui Christopher Nolan în iulie 2026 înseamnă să asiști la transformarea definitivă a Olimpului într-un laborator de genetică progresistă, unde zeii nu mai miros a ambrozie, ci a dezinfectant de platou și strategii de incluziune corporatistă. În noul său opus, The Odyssey, regizorul care…

View On WordPress

[conumarius]

Budistul cu iaht de o sută de milioane:

despre iluminarea zen a lui Jobs, luxul orbitor pe care nu îl prețuia și avocații care zdrobeau firme mici cu logo de parăsau despre cel mai scump turtleneck din istoria spiritualității și paradoxul omului care disprețuia materialismul și comanda iahturi de la Philippe StarckSteve Jobs a ajuns în India la 19 ani în căutarea iluminării și a plecat cu o înțelegere budistă a impermanenței, a…

View On WordPress

[conumarius]

Think Different, Execute Identical:

despre campania care a vândut rebeliunea și compania care a pedepsit-o, despre Einstein pe poster și inginerul concediat în liftsau despre cea mai elegantă minciună din istoria publicitară — vinderea rebeliunii de către omul care o pedepsea cu concedierea în treizeci de secunde de liftExistă un poster cu Einstein și unul cu Gandhi și unul cu Martin Luther King și unul cu Amelia Earhart și unul cu…

View On WordPress

[conumarius]

Casa din Tennessee și ficatul cumpărat cu timp:

despre lista de transplant optimizată, medicina cu două viteze și ultimul act al omului convins că moartea se poate hacks-uisau despre cum averea transformă coada egală a morții în problemă logistică rezolvabilă pentru unii și în destin imuabil pentru toți ceilalțiLista de transplant de organe e unul dintre puținele locuri din societatea americană în care bogăția nu ar trebui să cumpere…

View On WordPress

[conumarius]

Apocalipsa după Nolan: Castingul ca inginerie ontologică și masacrul mitului

Să-i pui mantia de celuloid lui Christopher Nolan în iulie 2026 înseamnă să asiști la transformarea definitivă a Olimpului într-un laborator de genetică progresistă, unde zeii nu mai miros a ambrozie, ci a dezinfectant de platou și strategii de incluziune corporatistă. În noul său opus, The Odyssey, regizorul care odinioară manipula timpul cu precizia unui ceasornicar elvețian a decis să…