h
Today's Document
todays bird

Discoholic 🪩

JBB: An Artblog!

Love Begins
I'd rather be in outer space 🛸

oozey mess
No title available

izzy's playlists!

祝日 / Permanent Vacation

if i look back, i am lost

Kaledo Art
No title available
hello vonnie
Three Goblin Art

Origami Around
Claire Keane
KIROKAZE
AnasAbdin

seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from Türkiye

seen from United States
seen from United Kingdom

seen from United States
seen from United States

seen from Poland

seen from United States
seen from United States

seen from United States

seen from Maldives
seen from T1
seen from Indonesia
seen from United States
seen from South Africa
seen from Germany

seen from Lithuania

seen from Ukraine
@dordeel
Fă-mă să mă simt o femeie puternică, și nu stând deasupra ta, ci ținându-te de mână.
Nu-i voi cere niciodată să ma iubească. E cea mai mare prostie. Iar când o să-i spun pentru prima data "te iubesc", vreau ca el să tacă. "Te iubesc" nu e o obligație la un răspuns. Pentru că oamenii simt, dar nu mereu în același timp.
Sunt un om căruia îi place să simtă ca trăiește. Emoții, fiori. Și doar să iubești în linie dreaptă nu te face să simți că trăiești.
Adrian Păunescu
Nu e greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea.
Lana Del Rey / Summertime Sadness
- "tRai în doi"- Victor Miron
El
- Imi e rusine - De ce? - Pentru ca sufăr… Pentru ca țin la un om care ma tratează cu cel mai ridicat nivel de indiferenta. Un om căruia nu ii pasa. Si doare. Imi e rusine de ceea ce simt. Pentru ca stiu ca trebuie sa ma opresc. Dar nu pot. De aia imi e rusine. Pentru ca la 4 dimineata in timp ce el doarme, eu plang pana ramân fara aer. De ce ? Pentru ce fac asta ? Pentru ca nu ma pot abține. Nu ma pot abtine sa nu plang, sa nu ma gandesc la el… Sa nu ma întreb mereu “daca era altfel?”. Si vezi..?! Eu nu am însemnat nimic niciodata pentru el. Si vezi…?! Timpul pentrecut impreuna si momentele frumoase nu au fost multe. Dar au fost destule pentru mine, ca eu sa plang nopțile acum. Si sunt constienta ca ceea ce fac acum nu e bine. Nici măcar nu e corect. Dar nu pot. Acum chiar nu mai pot. Si nu renunt. Pentru ca nu renunt la oamenii la care țin. Nu renunt la el. Poate voi fi fericita. Poate mă va face el fericita. Sau poate nu. Dar voi fi. Câteodată imi vine sa ii scriu… Sa ii scriu tot. Tot ce gandesc, si tot ce nu i-as putea spune atunci cand il privesc in ochi. Si poate tot ce scriu acum. Dar ceva ma opreste, si nu e orgoliul. Fiecăruia ii este frica de ceva. Mie imi este cel mai frica ca o sa il pierd de tot. Pentru ca deja l-am pierdut prea mult. Si il vreau inapoi. Sunt sigura ca nu este vorba despre obsesie…Uneori înțelegi cât de mult iubești abia când nu mai poți să demonstrezi asta. Eu nu stiu ce sa mai fac… Nu cred ca mai exista vre'un rost. Cu toate ca sper….si sper sa nu fie prea tarziu.
Dragostea nu poate exista fără frică. Dacă gandul de a pierde pe cineva nu te sperie, atunci nu e dragoste.
I hope you have the strenght to start all over again.
Când mă întrebai înainte de ce te iubesc, de cele mai multe ori îți zâmbeam și îți spuneam "pentru că ești un om bun" sau "pur și simplu".. Şi-apoi îmi dădeam seama că aş putea să umplu munţi de hârtie în care să-ţi explic cum şi de ce. Încă as putea face asta...Poate o voi face într-o zi. Te trezesti într-o zi prin librărie găsind o carte despre tine, cu autor anonim. Îți vei da seama din primele 2 cuvinte că e despre noi, despre cât te iubesc. Te iubesc de sute de zile. Cu fiecare zi mai mult, și ştii şi tu, căci ţi-am strigat în fel şi chip iubirea mea, deşi n-am ştiut niciodată să-ţi explic de ce. Și iubesc cu sufletul, cu mintea şi cu trupul simplul fapt că stai lângă mine. Faptul că simt că eşti la o îmbrăţişare distanţă. Sau la un gând. Sau la o amintire. Şi îţi iubesc mirosul, pe care mi-l amintesc de fiecare dată când mă gândesc la tine. Mirosul tău care electrizează fiecare por, fiecare moleculă, care ma face să tresar, să mă înfior și să-mi fie atât de dor..
Miroși a dragoste, a fericire, a bebeluș, a bărbat, un parfum ce îmi dă dependență și pe care l-aș recunoaște și peste 70 de ani. Iubesc brațele tale, care mi-au fost leagăn, culcuș, pernă, alinare, adăpost, scut împotriva durerii. Îmbrațișările tale ma scapă de toate pericolele și tot ce există rău. În fiecare zi recreez în minte emoția, tot ceea ce simt când sunt în brațele tale, toata liniștea și protecția.
Te iubesc pentru că știi atâtea lucruri despre mine, mă cunosti atât de bine, și pentru că lângă tine am fost şi copil şi femeie. Şi pentru că la orice gând, la orice veste, tu eşti primul şi singurul om la care vreau să alerg şi să-i povestesc. Pentru că lângă tine nu am teamă, rețineri sau nerăbdare. Și te iubesc pentru discuţii lungi. Pentru momente de tăcere. Pentru linişte. Pentru descoperiri. Pentru adrenalină. Pentru pasiune. Pentru emoţia pe care mi-o oferi la fiecare atingere, fiecare privire, fiecare zâmbet. Emoție pe care o simt chiar si atunci cand mă uit la poze cu tine, cu noi. Pentru că mă iubeşti. Pentru că m-ai văzut pe mine, dincolo de măşti şi aparenţe, și atunci când alții mă arătau cu degetul, tu m-ai acceptat așa cu răni cum eram. Pentru toate răsăriturile care ne-au unit, care ne-au împins în îmbrățișari din care nu voiam să mai ies. Pentru cine eşti şi pentru cine devin atunci când sunt cu tine. Pentru că existăm și vom exista împreună pâna la sfârșit. Pentru tine. Pentru că am avut, avem și vom avea, cea mai frumoasă și mai "palpitantă" poveste de dragoste. Iar peste ani, 10, 20, 30, conflictele pe care le avem la miez de noapte despre lucruri mărunte, atunci ne vom aminti de ele cu zâmbetul pe buze, mândri că am trecut de momente ca astea, si mândri că am trecut peste multe altele si am ajuns la sfarsit împreună.
E lângă mine. Și-atunci de ce mi-e dor?