Untitled

[iamandimarlena]

Dedicație

Dedic aceste rânduri celor care sunt aici, acolo, dincolo, aproape, departe, pe lumea cealaltă sau la mii de kilometri distanță. Suntem oameni și ar trebui să nu uităm că avem o singură viață care merită trăită. Dorește-ți mai mult pe zi ce trece, iubește necondiționat, iartă și mergi mai departe. Învață din greșelile trecutului și dacă simți că nu este  îndeajuns de dureros, mai greșește o dată,…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Poate dacă...

Poate dacă…

De ce să ne stăpânim emoțiile atunci când de fapt ne dorim să le eliberăm și poate chiar să le aprofundăm? De ce să mințim că nu simțim când de fapt ne dorim ca celălalt să ne citească în suflet și în ochi și să se vadă pe sine? De ce spunem că avem doar o viață și totuși nu o trăim așa cum ar trebui? De ce ne batem cu pumnul în piept că suntem liberi și totuși nu facem în totalitate ceea ce ne…

View On WordPress

[iamandimarlena]

O alta carte- Soni

O alta carte- Soni

Am citit de-a lungul timpului în care nu am postat nici un articol, câteva cărți care chiar mi-au plăcut și care chiar m-au impresionat într-o oarecare măsură. Una din ele este Soni și este scrisă de Andrei Ruse. Sincer, este una dintre cărțile despre care nu doar că nu am auzit dar nici să fiu disperată să o citesc nu eram. A fost o recomandare din partea unui amic și chiar mi-a plăcut mult și…

View On WordPress

[iamandimarlena]

2.

Durerea aia surdă pe care totuși o simteam, nu era atât de puternică dar știu că mă durea tot corpul și mi-l simțeam amorțit. Cred că visam sau cel puțin ceea ce se întâmpla nu prea părea a fi real. Eram pe o plajă întinsă, mai pustie decât altele. Apa clipocea frumos atunci când se întâlnea iar și iar cu țărmul umed și rece. Era dupamiază și soarele nu mai ardea cu aceeași intensitate iar vântul…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Rol pe scena vieții

Rol pe scena vieții

Probabil unii din cei care ma citeau sau ma citesc, si-au pus intrebarea de ce nu am mai scris de atata timp si de ce am disparut din aceasta lume frumoasa a randurilor asternute online. Nu am disparut total, sunt inca aici…:D Acum ceva timp, viata mi-a dat nu o lovitura, ci mai multe. Am reusit insa sa trec peste si sa imi adun fiecare piesa din puzzle-ul care ma reprezenta si ma reprezinta in…

View On WordPress

[iamandimarlena]

1.

Dimineata, cer senin, soare cu dinti. Visez sau cred ca visez…Ma aflu inchisa intr-un spatiu intunecat si racoros si cineva parca ma absoarbe de toate puterile pe care le mai am. Ma uit in spatele meu si nu vad nimic altceva, decat intuneric. Un abis tampit de imagini negricoase, albicioase si murdare. De fapt, tot spatiul ala este murdar.. Ma intreb ce naiba caut eu acolo cand trebuia sa ma…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Ce este al nostru....

Ce este al nostru….

Se spune ca ce este al nostru, este pus deoparte. Sau departe :d Habar nu am dar sunt sigura ca exista ceva pentru fiecare si ma refer aici la ceva bun, ceva benefic sufletului nostru. Partea buna in toata aceasta treaba este ca exista totusi ceva ce este strict pentru noi si pentru sufletul nostru, pe cand partea proasta este cea ca nu stim cand sau cum sau unde va aparea acel lucru. (more…)

View On WordPress

[iamandimarlena]

Carti? Cineva?

Cati oameni mai cumpara carti? Sau mai bine zis, cati oameni mai citesc vreo carte? Cati isi mai dau un restart la imaginatie tinand in mana o carte, simtindu-i mirosul si sa adulmece povestile pe care le ascunde? Din pacate, cred ca astfel de oameni sunt tot mai putini de gasit. Partea buna este insa ca unii desi nu citesc, au totusi habar de ceea ce inseamna o carte si ceea ce paginile ei iti…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Totul sau nimic

Vreme frumoasa, soarele se joaca cu propriile raze, vantul parca se chinuie sa adie iar cerul este cat de cat senin. Iar eu stau si gandesc. E bine sa gandesti, sa analizezi, sa incerci sa treci lucrurile prin mai multe perspective si apoi sa vezi care din ele este cea mai avantajoasa. (more…)

View On WordPress

[iamandimarlena]

Ce faci atunci cand...?

Ce faci atunci cand…?

Ce faci atunci cand stii ca totul se poate rezolva si totusi nu se rezolva? Ce faci? Cum reusesti sa treci peste muntele ala de frici nespuse dar simtite pana in adancul sufletului? Cum faci atunci cand vrei cu adevarat ceva si totusi exista ceva care nu te lasa sa mergi mai departe si sa lasi uitarii totul? (more…)

View On WordPress

[iamandimarlena]

Am vrut sa uit, sa trec peste, sa incep din nou sa visez la ceea ce imi doream intotdeauna. Am vrut sa te caut si te-am cautat neincetat si inconstient atat in relitate cat si in visele si gandurile mele. Ma gandeam la tine, in anii ce au trecut peste tine, peste mine, peste noi. La verile care au apus si la iernile reci in care imi incalzeai mainile. Te-am cautat in orice colt al sufletului meu…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Ploaia

(more…)

View On WordPress

[iamandimarlena]

Reprimare

Oare cat de multe lacrimi in ochi poti aduna in șapte luni? Dar in zece luni? Dar in suflet, câte? Greu de zis…zeci, mii, zeci de mii? Sau probabil depinde de starea in care esti si de gravitatea situatiei. Eu as fi vrut sa nu adun nici una. Dar stii ce e mai greu? Sa rămână acolo in ochi sau in suflet si sa nu le dai frâu liber. Si atunci începi sa intri in faza de negare, de reprimare a tot…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Ce se intampla cu mine?

Bun…. Sincer nici nu imi amintesc de cand am scris ultimul articol, sa fi fost un an…un an si ceva, cred! (more…)

View On WordPress

[iamandimarlena]

Noiembrie...

In dimineata asta burnita sau ce o fi cade asa, fara rost si parca are rolul de a baga creierul deja obosit, in si mai mare ceata.

Totusi imi place ca oamenii sunt la fel de veseli, la fel de pierduti in minunatiile naturii, chiar si intr.o dimineata de noiembrie ca aceasta.

Capul ma doare si gandurile-mi sunt burnitate si ele…

O zi frumoasa tuturor!

P.S: Scriu de pe telefon si de asta lipsesc…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Folder ascuns

FOLDER ASCUNS Afară plouă neîncetat de câteva ore iar durerea care îmi înconjoară întreaga fiinţă, este tot mai apăsătoare…Ţigări şi cafea, gânduri nespuse, amintiri de acum vreo patru ani, sunt lucrurile care mă ţin în priză de vreo zece luni încoace…

Nu ştiu dacă am ceva de spus în mode special sau dacă degetele mele se plimbă de aiurea pe tastatura întunecată a laptopu-ului meu antic…Nu ştiu.…

View On WordPress

[iamandimarlena]

Timpul...

Timpul… http://wp.me/s2LYeS-timpul

Îmi amintesc perfect de ziua în care am plecat…Era destul de întunecat afară deşi era dimineaţă şi picura încet.  Şi atunci am simţit pentru prima oară acel fior de care mă ferisem şi mă îngrozisem până atunci. Fiorul despărţirii sau fiorul care îmi aducea aminte că mă voi pierde undeva în spaţiu cât de curând.

(more…)

View On WordPress