Rămășițe din trecut

Trecutul este prezent și-n viitor.

[jeleuri-si-arene]

Întrebarea #3.

Zâmbești când vezi luna,râzi când vezi câțiva pescăruși pe Dâmbovița și totuși pari atât de distantă când ești învăluită de oameni.Cu fața-mpietrită și privire goală. De ce? Ar trebui să te bucuri de viață.decât să vezi doar părțile negative.     Cine a spus că nu mă bucur? Găsesc amuzament în lucruri simple,să citesc până la prima sau ultima rază de soare ce sparge negura cerul,să scriu orice gând pe o hârtie uitată pe colțul noptierei,iar ulterior să o rupt in bucățele fiind sigură că le voi arunca când mă voi simți pregătită.Oh, ieșirile sunt mereu un bagaj de amintiri și expresii faciale de care sunt mereu surprinsă că le pot crea.Nu mă așteptam să fiu atât de statică,deși prefer căldura propriei lumi decât răceala pe care o emană cea prezentă.Nu-ncerc să schimb nimic,comfortul îmi priește.Înainte consideram aspectele negative ale oamenilor ca fiind doar calități fructificate  excentric. Sunt liberi,se simt diferit și aleg să se elibereze fiecare într-un mod cât mai exaltator,chiar stupid,dar sunt ei,cu adevărat,se definesc ca și individ,persoană.Îmbucurător este curajul de recunoaștere în felul său de a fi,să evoce prin toți porii 'acesta sunt eu,fie că-ți place,fie că nu!'.Acum sunt confuză...Poate de aceea și aparentă stare latentă a privirii în gol.Lucrurile mici m-au orbit pe deplin,dar îmi oferă o siguranță.Distragerea de la realitate este un refugiu pe care mi l-am însușit și o scăpare. Fug de această lume în fortul imaginație.Fug de oamenii ce reușesc să fie ei,acceptând curajul lor,dar lașitatea este piatra de temelie în povestea mea,mă provoacă acerb și continuu să trezesc esența curajului.

[jeleuri-si-arene]

Măcar de ar fi toate diminețile din viața noastră lipsite de griji,stres și nevoia de continuă afirmare. 

[jeleuri-si-arene]

Același loc,balcon.

Umeri goi în bătaia vântului,așteptând să fie cuprinși.

Ochii lipsiți de căldură și încercănați,privind în golul deasupra orașului.Alături o bere lăsată în uitare și mult prea caldă.

Doar o noapte obișnuită...fără tine. Mereu același sentiment și aceeași trăire.M-am obișnuit,ce să zic. 

[jeleuri-si-arene]

Nume.

În fiecare dimineață să șoptești același nume,să-ți închipui căldura acelui nume,aflându-te în labirintul alambicat de litere diforme.

"Ah..."

Cunoscut,totuși,intangibil,precum chipul misterios al numelui;fragmentat de un firișor sărat ce se prelinge pe obrazul sărutat de atâtea ori.Și se adună,picătură cu picătură,pe o podea călcată de picioarele lui.

Mi-am lăsat sufletul,doar sa-l poată simți aproape,în speranța că va reveni doar să-și amintească de mine.Orb mereu, m-am bazat pe atingere.

[jeleuri-si-arene]

Licoarea neagră.

Eram într-o cafenea,uitându-mă pieziș la meniul abundent de licoare neagră.Am surâs încet, oare de ce deschid mereu la această pagină?

Gândul îmi fusese întrerupt de câteva chicoteli ale unor fete.Îmi ridic privirea și le privesc,iar într-o fracțiune de secundă m-am întors în timp.La aceeași masă,erau două cești aburinde,două telefoane tăcute uitate la colț de masă,două genți sprijinite de piciorul inegal al unui scaun,două persoane ce se bucurau de o pauză și-și fructificau deliciu pasiunilor lor.Eram noi,adolescente la începutul drumului.Mereu fugeam de la liceu să vorbim,să povestim,să ne imaginăm,eventual să visăm la fără ‘doar și poate’ la o ceașcă de licoare neagră.Vapori de apă fierbinți se ridicau molcom deasupra fețelor noastre relaxându-ne și promulgând startul conversației.

Astfel,începeam să ne destăinuim.Fiecare subiect era marcat de o înghițitură.Simțeam amarul ori de câte ori eram pesimiste,aroma dulceagă a caramelului și scorțișoarei când găseam soluția unei probleme,căldura încurajându-ne sufletul să se trezească din letargie.

O ceașcă de licoare neagră era suficientă cât să ne descărcăm bagajul emoțional,să fim noi cele adevărate,rupte din trăirea zilnică a cuvintelor poate,dacă,trebuie.Foloseam doar vreau,ne simțeam puternice folosindu-l.

Acum,după ani de rutină am pierdut esențialul acestui ritual,te-am pierdut pe tine,prietena mea dragă.

[jeleuri-si-arene]

Egoism romantic.

Te vreau lângă mine,să-mi fii alături.

Să mă mângâi cu vorbe dulci.

Să mă detașez,în propria bulă alături de tine,liberi.

Să fim doar noi,mereu.

Să facem lucruri interzise ochiului cotidian,plictisit de stagnarea robotică a stereotipului uman.Țipăm ca să ne eliberăm,cum ecoul se propagă departe și continuă drumul înspre alte persoane cu același concept,un refresh vulcanic de adrenalină ne umple venele și ne forțează să facem loc aerului greu respirabil al orașului.

Dimineața mă strecor pe balcon în cămașa ta,inhalând al tău miros de peste zi, al emoțiilor,zâmbetelor ce l-ai arătat altor persoane,învăluită de aura ta,iar tu,în spatele meu,cuprinzându-mă cu brațele amorțite de somn mă tragi inapoi în pat,șoptind somnoros ‘e prea devreme să părăsim patul!’.

Îmbrățișări,sărutări,atingeri,cuvinte calde,emoționante,greu respirabile,nesfârșite sunt mototolite în așternuturi și vizibile în pereții încărcați de amintiri grafice,amprente,de noi.

[jeleuri-si-arene]

Viața o listă de eșecuri?

Un eșec trezește ambiția și voința lipsită din caracter,totodată orgoliul și încăpățânarea pentru reușită ard de nerăbdare pentru următoarea provocare.De unde atâta certitudine în privința eșecului?

Simplu! Doar nu-ți vei plânge de milă că n-ai luat un examen,postul mult visat,carnetul de conducere,atestatul sau orice altceva pentru că nu te-ai pregătit suficient,aparent, sau că ghinionul ți-a făcut o vizită.Pasul cel mai greu este să accepți înfrângerea.Să treci peste și să continui să lupți pentru ceea ce-ți dorești este dovada că îmbrățișezi noua provocare a vieții și că ești dispus să-ți testezi noile forțe dobândite din încurajările,sprijinul celor din jur,dar nu numai,ci și pregătirii anterioare,alimentată cu o dorință ce trebuie îndeplinită.

Crezi că îți va pica din cer fără a depune efort și fără câteva bătalii pierdute?

Dacă ar fi să-mi povestesc cele mai amare,dar totodată benefice momente ale vieții aș alege eșecurile,deoarece au dus la formarea persoanei de astăzi,capabilă să fie liberă,fără inhibiții,dispusă să riște pentru ceea ce-și dorește,să accepte înfrângerea zâmbitoare pentru că a făcut tot ce se putea,doar că destinul avea pregătit un alt drum pe care să-l urmeze.

[jeleuri-si-arene]

Copilul din noi.

Închide ochii și imaginează-te copil din nou.Caută-ți sufletul de copil încătușat în corpul adultului c-ai ajuns să fii.Lasă-te purtat de amintiri într-un loc numai al tău,al copilăriei tale.

[jeleuri-si-arene]

Cuvintele-mi dau putere.

Amestec cerneala cu lacrimi și sudoare. Doar așa cuvintele vor avea însemnătate. Doar ele captează lupta ce o port,și doar ele îmi sunt sprijinul,toiagul în deplasare.