Home sweet home.🇷🇴
seen from United States
seen from Poland

seen from Türkiye
seen from Switzerland
seen from United States
seen from United States
seen from Maldives

seen from Malaysia
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from China
seen from United States
seen from Australia

seen from Türkiye

seen from Brazil
seen from Singapore
seen from Germany

seen from Spain
Home sweet home.🇷🇴
Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.
Giacomo Leopardi
“— Așază-te aici, draga mea! O să-ți povestesc ceva.
Căldura toropitoare a anotimpului vara se diminuă pe la ora nouă seara când bunica mă invită să privim stelele și să ne molcomim sufletele. Aveam năzuința de a-mi expune ofurile în privința vieții doar ei, doarece deși conștientizam că străbătuse numeroase mocirle de greutăți pe care încă le mai străbătea, înțelepciunea pe care o punea în fiecare taifas era neobișnuită. Studiase puțină carte, dar experiențele vieții o marcase enorm. Se cufunda zilnic în lectură și nu era vedere să nu-și reverse noile informații acumulate. Moștenisem istețimea asta de la ea. Imediat ce mi-am așezat rochia albă cu mâneci fluture și brodărie, mi-am ridicat ochii căprui dornici de a asculta o nouă poveste.
—Era odată o femeie. La un moment dat a văzut un scorpion care se zbătea în apă. A întins mâna, replică folosind neîncetat gesturi subtile și expresii faciale care îți stârneau interesul aemenea unei piese de teatru intitulată "Romeo și Julieta". S-a gândit să-l scoată din apă. Scorpionul a înțepat-o imediat. Tânăra a întins iar mâna să-l ajute. Scorpionul a înțepat-o din nou. Ortacii au întrebat-o: "Ce tot faci? Lasă-l în apă! Te tot înțeapă". Femeia a râs și le-a spus: "E în firea scorpionului să înțepe. Firea mea e să iubesc", adăugă bătrâna mea intrând în pielea protagonistei. Tăcerea nu dură mult că continuă. Asta e viața. Există în ea și bine și rău. Dacă ai fi lovit înapoi, ai fi fost și tu ca el. Iar lumea noastră dă pe dinafară de rele. Nu e nicio scofală să lovești. Înțelepciunea e să întorci celălalt obraz. Iar aici, totul căpătă sens și îi dădeam dreptate ca întotdeauna. Fii mereu așa cum ești! Alege mereu binele, termină în final zâmbitoare, mângâindu-mi spatele și îndemnându-mă să privesc cerul senin îmbrăcat de stele și de luna umplută ce atârnă agățată de acesta, luminând așezarea noastră.”
http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com
Știri: Știința întâlnește tehnologia la... Bibliotecă (12 noiembrie 2021, Râmnicu Vâlcea)
Știri: Știința întâlnește tehnologia la… Bibliotecă (12 noiembrie 2021, Râmnicu Vâlcea)
Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș și Fundația Progress, organizează vineri, 12 noiembrie 2021, online pe platforma ZOOM, între orele 12.00–14.00, „Târgul Regional de Știință și Tehnologie pentru Copii”, organizat sub egida CODE Kids Regional FEST – 2021. CODE Kids Regional Fest 2021 este un eveniment tematic dedicat…
View On WordPress
"Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci când le vorbești de un nou prieten, ei nu te întreabă niciodată esențialul. Nu îți spun niciodată: ,,Cum e sunetul vocii sale? Care sunt jocurile lui preferate? Face colecție de fluturi?” Ei te întreabă: ,,Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme are? Cât câștiga tatăl lui?” Abia atunci li se pare că-l cunosc. Dacă le spui oamenilor mari: ,, Am văzut o casă frumoasă din cărămidă trandafirie, cu mușcate la fereastră și cu porumbei pe acoperiș...”, ei nu izbutesc să-și închipuie casa aceea. Trebuie să le spui: ,,Am văzut o casă de o sută de mii de franci’’. Atunci exclamă: ,,Ce frumos!’’
Antoine De Saint-Exupery, Micul Prinț
Copilăria, singurul loc unde fericirea se ascundea în ochii tăi. Copilaria, singurul loc unde observi tristețea unei persoane uitându-te în ochii ei. Totul era mai simplu. Când trăiam acele vremuri tristețea nu exista, stresul nu exista, frica de a pierde pe cineva nu exista și nici regretele nu existau.
Acum, totul s-a schimbat. Vremurile pe care le trăim acum, sunt opusul copilăriei pe care am trăit-o acum mult timp. Ne ascundem in spatele ipocriziei, folosim măști ca să ne protejam. Lumea a devenit mai rea. Să ascunzi sentimente e ceva normal. Să refuzi o persoană a devenit un mod prin care te poți lăuda. Să omori sufletul unei persoane, a devenit o obișnuință. Ne lăudăm cu ce nu avem și uităm să apreciem persoanele care dau totul pentru a ne avea.
Mi-a spus cineva așa: O relație toxică îți mănâncă sufletul, la fel ca singurătatea..
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti,
de a descoperi
harta universului in expansiune,
in timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!
E un trup al tau, vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti.
Nichita Stănescu