Superficialitatea şi ale ei ramuri
Tudor: Mă bucur că ai acceptat invitaţia mea la prototipul ăsta de expunere.
Alice: Şi eu mă bucur că te-ai gândit să te onorez cu prezenţa şi cu ideile mele la această... practică, să îi zicem.
Tudor: Ziceam că o să vorbim despre superficialitate, ca subiect larg, nu?
Alice: Da, mi se pare o temă destul de interesanta de dezbătut. Sunt atâtea idei de aşezat pe subiectul ăsta!
Tudor: Băi, în principiu, având în vedere că tendinţa oamenilor este de a aborda superficialitatea, lumea o să spună că noi ne continuăm hate-ăreala
Alice: Lumea spune multe şi niciodată nu vor fi toţi de acord cu tine. Mereu o să fie cineva împotrivă, dar presupun că şi ăsta e scopul, doar de asta se cheamă "dezbatere".
Tudor: Ar fi trist ca toată lumea să te placă şi să te aprobe, n-ar mai fi adrenalină.
Alice: Nu e aşa? Să aibă toţi aceleaşi idei şi concepte asupra oricărui lucru. Mi s-ar părea un iad, nu ai mai avea ce să discuti cu oamenii care te înconjoară.
Tudor: Că până la urmă, comentatul acestor lucruri care au devenit fireşti pentru toată lumea e un sport extrem.
Alice: Cam aşa, dar mi se pare şi sănătos. Trebuie să ştii să iţi exprimi opinia şi chestii de genul...
Tudor: E acest clişeu cu generaţia noastră de introvertiţi, de unde, că toţi sunt exteriorizaţi, mai ales pe Facebook.
Alice: Sincer, nu ştiu care a fost scopul iniţial al reţelelor de socializare, dar cei care le populează le folosesc să işi exprime gândurile în mare parte.
Alice: În plus, discuţiile astea degenerază, în majoritatea cazurilor, în conflicte şi motive de injurături, gen "bă, cum iţi permiţi să crezi aşa ceva?". E cam aiurea.
Tudor: Cred că tocmai ăsta a fost scopul, de extrovertire a populaţiei prin intermediul reţelei sociale, psihic, idividul să ştie sigur că e în siguranţă în spatele monitorului şi că oricând îşi poate şterge contul, da log out sau block persoanei cu care nu mai vrea să aibă contact din diverse motive.
Alice: Wow, ce teorie, nu m-aş fi gândit la asta. Daca ar exista un Facebook în viaţa reală, adică "face to face", cred că toată lumea ar fi cu un ochi vânăt sau ar avea psihicul şi încrederea în sine la pământ..
Tudor: "Face to face" nici măcar nu cred că s-ar ajunge la un ochi vânăt, ar ramane cu toţii introvertiţi, cu puţine exceptii.
Alice: Asta aşa e. Mai amuzant mi se pare faptul că majoritatea celor care pornesc discuţii de genul pe Facebook işi arată frustrările sau ideile preconcepute, cum ar fi comentariile asupra aspectului fizic a altui individ.
Tudor: Da, prejudecaţile tot din aria superficialităţii fac parte.
Tudor: Oricum, reţeaua socială, din start, încurajează superficialitatea.
Alice: Asta e clar. Şi nu spun asta din senin, cum că aşa m-am trezit eu azi de dimineaţă. Am întâlnit tipi şi tipe care, efectiv, îmi povesteau (când aveau ocazia) lucruri care stăteau cam aşa: "Fată, l-ai văzut pe nu-ştiu-cine de pe Facebook? Doamne, ce nas are sau ce urât se îmbracă. Dacă l-aş vedea în realitate i-aş spune să îşi facă o operaţie sau ceva". Bine, tâmpenii ca astea poţi să auzi doar de la oameni care nu pot înţelege că frumuseţea e un termen relativ şi că fiecare om o întelege altfel; oameni care nu înţeleg că fiecare are idealul lui de frumuseţe. În plus, un "urât" ca ăsta ar putea avea o personalitate de nota zece. Ce să le faci... nu le poţi scoate superficialitatea din cap.
Tudor: Bineînteles, dar pentru majoritatea oamenilor prima impresie contează foarte mult, adică cea vizuală.
Tudor: Nu vreau să inţeleagă lumea că o ard ipocrit, pentru că şi eu folosesc Facebook-ul, foarte mult, chiar, dar excluderea celorlalte mijloace sociale şi nevoia asta de superficialitate pe care o propaga Facebook-ul mă intrigă.
Alice: Corect... Şi oamenilor cărora le pasa prea mult de prima impresie, le-aş sugera să nu fie prea siguri de ceea ce au inţeles ei; chiar şi eu m-am îndoit de multe lucruri şi persoane... Şi, tot pentru ei, le-aş spune să ţina minte că "cele mai frumoase persoane fac cele mai urâte lucruri" şi multe lucruri de genul; să nu se pripească, că tot ei pierd.
Tudor: Bineînţeles, generalizarea implică tot superficialitate, dacă interpretezi ce ai zis tu mot-à-mot ai putea face o greseală.
Alice: Fiecare o să interpreteze în alt mod ce am zis eu, şi asta e valabil în orice situaţie. Eu sunt răspunzătoare de ce spun, nu de ceea ce se înţelege.
Tudor: Mi-a placut ultima frază, e de reţinut.
Alice: Ar fi trebuit să pun un copyright la ea, nu eu am inventat-o. Oricum, revenind la ce ziceam iniţial, e aiurea simplul fapt că unii (subliniez "unii" ca să nu se creadă că generalizez) caută atenţie, sperând că au şi ei nişte adepţi şi or să încaseze nişte like-uri.
Tudor: Văzusem un post acum câteva zile cu "Acum nu-l mai fac hainele pe om, ci like-urile."
Tudor: E din acelaşi film. Cazul clasic, nevoia de like-uri. Share-uitul zilnic, mesajele penale cu "Dă-mi şi mie un like" şi tot felul de alte "acţiuni de marketing".
Alice: Da, prenţioasa replică "Dă-mi şi mie un like". Reacţia mea la vederea acestei replici depinde de starea de spirit în care mă aflu, câteodată deschid nenorocirea de Facebook şi râd de nu mai pot, altă dată îmi vine să îi injur.
Tudor: Sunt sigur că lumea acum o să zică "Ce, Tudor zice asta, care are 700 de like-uri la poză? Ce ipocrit!", dar le reamintesc că acţiunile de auto-promovare la mine sunt inexistente.
Alice: Dragii de ei, care inţeleg asta. Ei probabil văd cu ochelari de cal, nu văd contextul, în care, exact cum ai zis tu, nu iţi dai share la poza (de exemplu, don't get me wrong) cu un eventual "La poza, nu la link."
Alice: Probabil că anumite persoane chiar cred că un like va salva copiii din Africa de la a mai muri de foame sau un share va aduce un ficat unui om care e pe patul de spital.
Tudor: Nu cred că m-aş putea vreodată vedea poluând mintal cu abuzuri din seria menţionată mai sus.
Tudor: Puterea like-ului e mare, cred că pentru unii like-ul e mai important ca mancarea, apa sau chiar banii în sine.
Alice: "Like" is the new Jesus! Credeţi în like şi lumea va trăi happily ever after, promit.
Tudor: Cine ştie ce secrete cunosc aştia care cerşesc like-uri, poate în puţin timp Facebook-ul o să ofere câte un dolar pe fiecare like.
Alice: Zuckerberg, ia aminte!
Tudor: Nucleul de like-uri se află în România, să vezi ce-o să se îmbogăţească ţara.
Alice: Cine ştie, viitorul e imprevizibil.
Tudor: Ok, am ajuns la soarta like-urilor. Să ne întoarcem la subiectul iniţial care cuprinde toate subtitlurile abordate până acum şi care, în acelaşi timp implică şi cauza reacţiei oamenilor.
Alice: Zic.
Tudor: Da, zic. E o discuţie lungă despre superficialitate, extrem de lungă, având în vedere contextul uman, social şi istoric.
Alice: Dacă ar fi să comentăm fiecare cuvânt şi fiecare lucru care face parte din discuţie, nu ne-am opri niciodată, se leagă prea multe lucruri între ele..
Tudor: E tentant să abordezi mai multe subiecte deodată într-o chestie atât de largă ca superficialitatea, pentru că, ziceai şi tu, sunt legate multe lucruri de acest fenomen.
Tudor.: Mă rog, deocamdată aştept feedback-urile hate-riste, mai precis adrenalina lor.
Alice: Nu eşti singurul, ceva îmi spune că nu se opreşte aici discuţia noastră, rămâne de văzut.