Yeeeeees, yeeeeees, daaaaaaa, în sfâââârșit. După ce Alain de Botton m-a lăsat fără un Dumnezeu în Religia pentru atei, m-am trezit cam tristă și cu o mulțime de alte neliniști despre sensul vieții. Am trecut atunci printr-o perioadă de citiri furibunde despre viața de dincolo, despre near death experiences, despre copilul Buddha care a meditat timp de 10 luni, hmm tot felul de minuni dubioase. Într-un final m-am hotărât să merg pe mâna lui Einstein. Problema era că ...Einstein credea în „Dumnezeul lui Spinoza” iar eu nu găseam nimic despre acest fel nou de Dumnezeu. A trecut timpul, am uitat de chestiune până am dat peste Steven Hawking care …credea în Dumnezeul lui Einstein și, deci…în Dumnezeul lui Spinoza. Complicat. A mai trecut timpul, am uitat iar de subiect până am dat peste…Michio Kaku, marele fizician și cartea lui The Future of The Mind. Nu o mai lungesc, credea și el fix in misteriosul Dumnezeu al lui Spinoza, sau al lui Einstein, nu mai știu, anyway. Saramago, m-a amuzat dar n-am găsit la el un înlocuitor, cu alte cuvinte nu m-am prins în ce crede, probabil și el tot în Dumnezeul spinos.
Ei bine, pe Yalom îl cunosc de ceva vreme și îl iubesc și îl respect …dar acum o să-i ridic statuie. Dap, îi fac statuie în camera mică pentru ca este un excepțional care mi-a explicat îîîîîîîîn sfââââârșit acest fel de Dumnezeu spinos. Nu numai că îi fac statuie ne pregătim de un pelerinaj mai ciudat, vom merge în Austria să vedem documentarul despre viața lui Yalom, în germană. Probabil vom pleca boi și ne vom întoarce vaci că nu prea știm germană, nu la nivelul la care să vedem un film în limba asta dar who cares, o să întelegem fiecare ce are chef și, după film, mult timp de-acolo, când ne vom certa (eu și bărbatu-meo) o să ne aruncăm unu altuia…ai văzut ce a zis în film și Yalom (marele șmecher în psihoterapie) a făcut așa și a zis că e important dacă facem așa.
În facultate aveam un coleg care, dintr-un dicționar de termini medicali parcă, izolaze un cuvânt …ataraxie, despre care tot spunea că înseamnă ,,durere în cot”și că era suferind de o astfel de stare. Ei bine, se pare că la Epicur fix ataraxia asta ar reprezenta sensul vieții (ooo, ferice de colegul meu) doar că s-ar traduce prin liniște, eliberare de suferința emoțională. Am pomenit de Epicur pentru că, din câte înțeleg eu din carte, el a început cu gândurile astea “ciulinoase” despre Dumnezeu.
Cartea este o ficțune în mare parte, despre Spinoza nu se știe mai nimic, e fenomenal cum Yalom a umplut spațiile libere, atâtea spații libere...Nu încearcă o convertire, nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic, Yalom doar explică subtil și convingerea vine firesc, ca o consecință. Nu deranjează pe nimeni, cred eu, pentru că habotnicii nu o vor citi, iar pentru „căutătorii neobosiți de adevăruri nerușinat de dure” este un balsam.
Încă ceva, cartea asta nu o dau, de-a dreptul mai cumpăr câteva să le las moștenire prin testament sau zestre sau cadou sau nu știu, o pun drept piedestal sub statuie (că am zis că fac statuie).
