Te-ai gândit vreodată la ziua în care părinții tăi nu vor mai fii? Te-ai gândit vreodată la ziua în care nu îți va mai spune nimeni “vino la masă, dă muzica mai încet, vino să mă ajuți, du-te şi cumpără aia”? Acum ți se pare enervant să stea mereu pe capul tău. Ți se pare enervant să îți pună zece mii de întrebări. Sau să-ți ia mereu la spălat tricoul ăla pe care planificai să-l porți în ziua aia. Opreşte-te un moment şi imaginează-ți că eşti singur. Că te trezeşti, îți pregăteşti singur mâncarea, că stai 3 ore să cauți cu ce să te îmbraci şi pleci afară. Apoi când te întorci..găseşti totul vraişte. Aşa cum le-ai lăsat. Pentru că nu a mai venit nimeni în urma ta să strângă după tine. Imaginează-ți că dormi singur, te trezeşti singur, mănânci singur, faci treabă singur. Eşti total singur. Nu îi mai neglija. Lasă, Doamne Iartă-mă, câteva ore telefonul ăla şi mai discută cu ei. Lasă-ți prietena/prietenul puțin deoparte că nu mori. Tu nici măcar nu ai idee cât de important eşti pentru ei şi cât de fericiți sunt când le povesteşti ceva sau îi asculți puțin. Ai grijă acum..altfel vei regreta mai târziu.