Am ars de dor în febră calmă, Constantă, lungă și abstractă; Citeam în haos frământări adânci Când umbra unei speranțe cădea pe brânci. Amalgamul de litere împrăștiate-n frază Era îmbrăcat modest de sunete, de glasuri, Căci n-aveau emoție, n-aveau emfază Și singure s-au risipit într-un vârtej de neînțelesuri..












