2017.
Încerc să amân inevitabilul.
Cer zeilor o prelungire nefirească și dureroasă pentru această infirmitate.
Mai vreau zile. Flămând, cu frica curgând prin artere. Te vreau.
Acum. Pentru că atunci nu știam cât de mult te vreau, nu știam cât de mult vei însemna.
Nu știam să iubesc, nu știam să trăiesc.
Acum? Când dragostea vieții mele este pe moarte, când cea mai frumoasă poveste din viața mea…
View On WordPress













