#7(cicluri)
Cresc buruienile și nici Dumnezeu din cer nu mai poate sa le oprească. Păpădia azi o jumulești din ardei și mâine a făcut iar frunze mici și multe flori scunde cât degetul mare, care dimineața la cinci sunt galbene, iar seara deja s-au făcut semințe. Jumulești susaiul îmbobocit din pământ și până seara îl găsesti uscat, dar curgând puf lipicios, face seminte și cu ultima suflare, nu ca in filmele în care nu mai apucă să spună informația vitală. Am posibilitatea să fac treabă numai dimineața devreme ori seara târziu și mă grăbesc atunci să trag, însă în fiecare zi ajung să mă mănânce țânțarii când strâng uneltele cu speranța că poate reușesc mai mult a doua zi. Mulcesc de zor cu paie și cu buruienile rupte, inclusiv ale vecinilor, dar nu izbandesc. Dacă ar vedea tataia curtea ar fi îngrozit, de fapt vecinii și chiar trecătorii mă întreabă regulat de ce nu dau foc la uscături, curtea mea e ca un coș pe care toata lumea vrea să îl spargă. Mă fac că nu îmi pasă. Deși mă cam tem că am făcut și eu celebra ciupercă, mana, la vie și la roșii și la fasole. Combat cu purin de urzici. Sunt deja vexată la omorât limacși, ba chiar am și un cuțit special pentru asta și un sunet familiar, cum face când le pocnește burta și le ies mațele afară. Mărul pe care l-am curățat de omizi ca fata moșului într-o zi în care amenința cu poaie, a înmugurit din nou și pare fericit. În gradină nu am rezultate exceptionale, roșiile sunt mici și puține, cred că am făcut greșeala grădinarului începător și le-am udat excesiv. Le-am pus în același loc în care le punea și tataia, el avea un soi pe care il punea an de an de cand ma știu și care a murit probabil odată cu el. Am păstrat atunci niște semințe dar apoi, ce s-a întâmplat cu ele... Am luat răsad din piață, altă greșeală, din câte mi s-a spus ulterior. Mă simt puțin deznădăjdiută și îi dau cam fără tragere de inimă înainte, mai mult de dragul perseverenței. Mama mă încurajează și spune că experiența vine cu timpul și că fără să-mi dau seama voi ajunge să umblu prin curte și să crească flori în urma mea. Ea a reusit în două zile să-și eliberezi dintre buruieni florile și să repună pe picioare grădina pe care o abandonase la moartea lui tata. Acum are sub un piersic niste ardei iuti și niste muscate, o mănă de busuioc adunată pe lângă câteva fire de gura leului, trandafiri, luleaua turcului concurând cu niste vița de vie, regina nopții în care se ascunde un măr pitic cu multe fructe, mâna maicii domnului își face loc pe gard, lupin, cârciumărese, flori câte și mai câte.
Dacă greșești la o etapă ai șansa să înveți și să repari abia la anul. La anul voi primi un răsad bun de la o sursa de încredere din sat, voi pregăti totul la timp, solul, răsadurile, trasplantările, udările. Adun cu speranță materie organică, crengi tocate pentru alei, lemn și pietre pentru paturi, gunoi de grajd pentru compost, paie, chiar și buruieni de pe stradă pe care oamenii le pun să le dea foc. Grădina e o mulțime de greșeli și mici oaze prin care proiectez, e mai mult ce îmi imaginez că va fi, paturi cu rod bogat, helestee, flori, păsări, albine și bondari, alei de rumeguș pe unde umbli, doar întinzi mâna și duci la gură fructe zemoase de pădure, mere dulci, piersici mici și albe, corcodușe acrișoare, cireșe sălbatice, smochine, castraveți crocanți cu țepi negri pe ei și puf, roșii cu carnea moale, flori aromate de mentă indiană, alvole uscate cu mac.
Aici am facut un pat mic pentru o lamaiță crescută spontan si unul in care am pus pietris amestecat cu pamant pentru cimbru:
Aici e cimbrisorul pe care l-am luat cu tot cu radacina de la munte:
Asta e menta indiană:
