—…dezbracă-mă prin propria-mi creație. Dezbracă-mă prin tine. Oprește-mi ‘bătrânirea celulelor. Bătăile inimii. Viața ochilor. Suflul viu. Oprește-mă. Din tot. Din toate. Oprește-mă doar lângă funcționalitățile mele și infuncționalitățile tale spre un vals de seară. Într-o casă neagră. Cu dușumea neagră și lumină albă. Să ne ancorăm mâinile unul în jurul celuilalt. Să ne sudăm mâinile, palmele, degetele și să zburăm. Să ne căutăm în lumini cât timp umbrele ni se topesc. Să pășim, unul peste celălalt. Să ne aprofundăm misterele spre elucidare.“Bineînțeles că ambiția ajunge în punctul în care lucrurile devin asemenea cum ne dorim”. Să inventăm falsitatea sinceră a argumentelor.“Ce este făcut fără explicație este o minciună ascunsă care camuflează ,nu doar pe alții, dar și pe cel ce o comite”. Amantlâc de nostalgie.
eu, @love-different-way
