#chindie

[amintiricronopediene]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV) – Blog – Cronopedia 03. (poezie, cybersonet) îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV) (mâine)   vom înflori sub ceruri de cicoare cu trupuri reci aprinse de lumină păduri de vânt ne-or fărâma-n tulpină iar zorii vii vor arde-n depărtare – și-n miezul lumii stinși de rădăcină vom plânge-n taină-n umbrele de sare ca flori…

View On WordPress

[johnny-em]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV) – Blog – Cronopedia 03. (poezie, cybersonet) îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV) (mâine)   vom înflori sub ceruri de cicoare cu trupuri reci aprinse de lumină păduri de vânt ne-or fărâma-n tulpină iar zorii vii vor arde-n depărtare – și-n miezul lumii stinși de rădăcină vom plânge-n taină-n umbrele de sare ca flori…

View On WordPress

[amintiricronopediene]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII) – Blog – Cronopedia 02. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII) (azi) se lasă-ncet lumina peste noi pe pielea mea suspini ca o vioară în palme port miresme care zboară și-ți simt fiorul cald de-un vis strigoi – și-n gene îți răsare primăvară în ochii tăi se-adună mii de ploi cu…

View On WordPress

[johnny-em]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII) – Blog – Cronopedia 02. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII) (azi) se lasă-ncet lumina peste noi pe pielea mea suspini ca o vioară în palme port miresme care zboară și-ți simt fiorul cald de-un vis strigoi – și-n gene îți răsare primăvară în ochii tăi se-adună mii de ploi cu…

View On WordPress

[amintiricronopediene]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII) – Blog – Cronopedia 01. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII) (ieri)   pe muchia nopții focul ne-a cuprins în taina umbrei te-am simțit aproape mâinile tale ardeau peste pleoape iubirea-n aur fin ne-a fost cuprins – și-n glasul meu tăceri de ape și-n trupul tău un cântec m-a…

View On WordPress

[johnny-em]

Ioan Muntean - îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII)

Sursă: Ioan Muntean – îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII) – Blog – Cronopedia 01. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII) (ieri)   pe muchia nopții focul ne-a cuprins în taina umbrei te-am simțit aproape mâinile tale ardeau peste pleoape iubirea-n aur fin ne-a fost cuprins – și-n glasul meu tăceri de ape și-n trupul tău un cântec m-a…

View On WordPress

[nobodycaressowhydoyou]

This is my favorite tower , I visited so many times that I feel like it could be my wedding location. That’s the first photo from me for the beginning. I am new to tumbrl and I would like to expose my pictures to the world and see what happens.  -Alex-

[docnokowaden]

Localización: Consulta psiquiatría MUHC (Montreal) - 09:52 am. En consulta: Dra. en Psiquiatría y Psicología Médica - Nokomis S. Waden.

Existe un tipo de hora invernal en la que los recuerdos te cubren como si se tratara de una nevada, lenta y tranquilamente, hasta llegar a paralizarte por el frío y el hielo mental que termina por acumularse en la mente. 

Mientras esperaba a su próximo paciente, Nokomis permanecía con la vista fija en algún punto entre un libro de genética y un viejo tomo de enfermedades neuronales. El segundo libro completamente amarillento, había sido regalo de su padre antes de abandonar el nido e irse rumbo a Yale. Hacía más de una década que lo tenía y más de un año que no veía a su progenitor. Lo extrañaba, quizás lo añoraba demasiado, porque era una de las personas que no la juzgaban y que la entendían a pesar de que cometiera la peor de las atrocidades. Si él supiera todo lo que....cuantísimo tendría que perdonarle...

Mientras congelaba momentos en su mente, también se arropaba con su propia tristeza hasta llegar a un límite peligroso -justamente del tipo de embotamiento en el que una se olvida casi de cómo respirar-. Así que cuando entró su cita marcada para las 10 am, dio un respingo en el sofá y tosió con cierta violencia, mientras la tráquea volvía a funcionar con normalidad. 

Carraspeó una vez, luego dos y finalmente tomó un trago del café medio frío que descansaba sobre la pequeña mesa caoba que la flanqueaba.

— Disculpe una bienvenida tan abrupta, dígame su nombre por favor y tome asiento, con comodidad y confianza...soy la Dra. Waden.