#deochi

[pierdutaintimpsispatiu]

in romania you know you're maturing when you start *ptu, ptu* at your younger cousins against the evil eye

[sanziene]

This is de deochi erasure, tho.

[pierdutaintimpsispatiu]

how strong is the belief in the evil eye in Romania you ask? *proceeds to tell you about the doctors telling my mom i'll be fine, she should just make me the 'against the evil eye cure'*

[rudyroth79]

Așa cum precizam, credința în deochi există încă din cele mai vechi timpuri. Transmisă pe cale orală, din generație în generație, ca fiind, în mod clar, cauza unor nenorociri, a unor evenimente neplăcute, cel mai important simbol al acestei credințe a fost ”ochiul”. Luat în considerare în scopul de a evidenția credințele supranaturale sub forma unor expresii, precum ”a fi atins de deochi”, ”a fi deochiat”, simbolul ochiului a fost frecvent utilizat în arta țesutului. Potrivit credințelor locale, ”motivul ochiului” constituia cea mai simplă formă de protecție împotriva efectelor privirilor rele. În același timp, se credea că aceste covoare și covorașe aduc fericirea în casa celui ce le-a țesut, ele constituind un fel de amulete împotriva ochiului rău.

Astăzi, fiind robii unui timp alert de viață, oamenii caută în jur soluții cât mai practice și gândesc, în acest sens, metode cât mai eficiente, dar și estetice. Astfel, în ultimii ani, ”motivul ochiului” a intrat chiar și în lumea modei. Celebra Kim Kardashian, actriță, fotomodel și vedetă de televiziune din Statele Unite ale Americii, s-a afișat de mai multe ori cu podoabe având simbolul mărgelei de deochi. Fotomodelul Gigi Hadid a pregătit, în urmă cu doi ani, pentru celebra companie de pantofi Stuart Weitzman, a doua colecție de pantofi cu tema ”ochiul”, pe care a denumit-o cu drag papuci ”Eyelove” sau ”Eyelovemore”, dedicată noii generații.

În ciuda acestui tempo intens și rapid, toți năzuim ca, în acest vârtej, să trăim în pace cu lumea noastră spirituală. Vrem să fim sănătoși fizic și psihic, mental și emoțional, să stăm departe de energiile negative, să ne protejăm energiile corpului și căutăm, pentru aceasta, cele mai bune soluții practice. În acest sens, înaintașii noștri au dezvoltat unele metode simple, dar eficiente. În viața socială sau la serviciu, venim în contact cu o mulțime de oameni. În acest context, între aurele noastre are loc un schimb constant și rapid de energii și, în cele din urmă, când ajungem acasă, ne simțim obosiți și epuizați. Curioasă din fire, am aruncat un ochi să văd care ar fi unele recomandări care ar alunga energiile nefaste, capabile de atâtea neplăceri. Așa am descoperit că banala sare este una dintre cele mai vechi protectoare și colectoare de energii negative. În vechime, motivul pentru care se punea sare în mâncare nu era acela de a-i da gust, ci pentru a elimina efectele unei eventuale vrăji sau imixtiuni negative. O metodă foarte practică și eficientă este aceea de a ține picioarele într-un lighean cu multă apă călduță în care se dizolvă destulă sare de mare. Pe lângă rolul deja cunoscut al acestei metode, sarea va colecta toată energia negativă acumulată în corp, îl va împământeni și vă va liniști. De asemenea, o baie în apă cu destulă sare de mare naturală și câteva frunze de salvie presărate în cadă va purifica și relaxa trupul și mintea. În altă ordine de idei, pentru a purifica și aerul din casă, se pune sare într-o farfurioară și se lasă  în odăi sau doar într-o încăpere unde simțiți o atmosferă încărcată, apăsătoare, pentru a acumula toată energia negativă din casă. Pentru a face toate aceste lucruri, se recomandă a se folosi sare de mare naturală.

Dar ce rol are salvia? De ce această combinație? Din timpuri străvechi s-a crezut în puterea magică a salviei, considerându-se un dar al Dumnezeu pentru oameni cu deosebite calități de protejare și liniștire. Se credea că fumigația plantei elimina energiile negative și purifica aurele și casele. Mai spirituală datorită naturii sale, fumigația este unul dintre procedeele frecvent utilizate. Totul după un ritual. Într-un bol potrivit, din lut sau din sticlă, se ard câteva ramuri de plantă, se stinge flacăra prin suflare și se lasă să ardă mocnit. Se ține, preț de câteva secunde, fumul deasupra capului, la axile și sub tălpi. Astfel, se curăță și purifică corpul de energii negative și de deochi și se reînnoiește aura. În timpul acestui ritual se recomandă a se ține ochii închiși și să se imagineze cum toată energia negativă părăsește trupul, dar și locul respectiv, odată cu fumul. Se spune că astfel ”se spală aura”. Prin aceeași procedură și casa poate fi purificată de energii negative și deochi, punând bolul cu fumigația într-un colț al casei, departe de fereastră, care se va lăsa întredeschisă pentru ca fumul să poată ieși cu tot răul din casă, fie se închid ferestrele și se plimbă bolul prin locurile importante din casă (în special dormitor, bucătărie, cămară). După terminarea ritualului, se deschid larg ferestrele și se aerisește, iar cenușa rezultată în urma arderii plantei nu se aruncă la gunoi, ci se împrăștie în afara locului pentru a îndepărta toate energiile negative, având grijă să nu vină înapoi și să nu vă atingă.

Unele câmpuri energetice și intens electromagnetice pot cauza probleme în corpul nostru de energie. Nedorite, aceste frecvențe pot duce la dezechilibre în aura noastră care ne pot provoca disconfort pe termen lung. Or, scopul principal pentru păstrarea unei aure puternice este protejarea de energiile nedorite, iar calea de bază în acest sens este să profităm de avantajele pe care ni le oferă universul și mediul în care trăim. Cum? Foarte simplu. Dimineața, când vă treziți, deschideți fereastra și inspirați adânc aerul curat, apoi întoarceți-vă fața către soare și acumulați din energia soarelui. Aș spune, într-o notă amuzantă: ”Bea energie de la soare!” Când inspirați, imaginați-vă că inhalați și din energia soarelui până la plexul solar (solar pleksus) și depozitați-o aici. Expirați apoi lent și imaginați-vă cum toată energia soarelui se răspândește din chakra plexului solar în tot corpul și aura dvs. Repetați acest lucru de trei ori, pentru a vă spijini aura cu energia de la soare. Iar pentru a scăpa de surplusul de energie nedorită, tehnica împământenirii rapide permite scurgerea din corp a acestuia, tehnică recomandată în special după meditații. Dacă nu prea aveți timp pentru a medita sau nu practicați meditația, îndepărtați-vă degetele de la mâini și atingeți cu vârfurile pământul, respirați profund și goliți-vă de energiile negative. Pentru o încărcare cu energie benefică, mergeți desculți pe pământ, deschideți brațele, inspirați profund, zâmbind și expirați cu un oftat ușor cu fața la soare. Veți simți cum vă eliberați de poveri și o nouă poftă de viață pune stăpânire pe sufletul dvs. renăscut.

Credința islamică recunoaște, după cum spuneam, deochiul și privirea rea, însă interzice simbolul deochiului, precizând că Dumnezeu (Allah) e singurul care ne scapă de boli și de orice rău. Totul depinde de comportamentul nostru și credință, ruga fiind singura admisă pentru a scăpa de efectele unei priviri rele. Astfel, în istoria islamului există două rugăciuni pentru deochi:  rugăciunea dinainte de a fi atins de deochi și rugăciunea după atingerea de deochi. De asemenea, pentru a preîntâmpina deochiul, se spune: ”Mâșâallah” (”Să nu-i (nu-ți) fie de deochi!”) și astfel persoana respectivă nu mai este atinsă de deochi.

În viața obișnuită, de zi cu zi, omul a căutat dintotdeauna și alte forme de deslușire a unor enigme. Înzestrat cu o bogată imaginație, el a mers până la a vedea diverse forme în ceașca de cafea și a da interpretări cu har. Astfel, după unii ghicitori în cafea, simbolul mărgelei de deochi ar semnifica deschiderea destinului și a norocului și un trai îmbelșugat celui ce se ghicește. Iar pentru ghicitor, un trai de invidiat. După alți ghicitori, simbolul ochiului văzut în cafea semnifică o mică veste care îl va bucura, pentru o scurtă perioadă de timp, pe cel căruia i se ghicește.

Dacă e să aruncăm o privire și la tălmăcitorii de vise, cei mai mulți dau interpretări pozitive în ce privește simbolul mărgelei de deochi. Amintim unele semnificații, și anume: vești bune pentru cel care visează acest simbol, scăparea de necazuri și o mare ușurare. Dacă cel care visează acest simbol este bolnav, el va scăpa de boală. Dacă în vis simbolul deochiului se sparge, aceasta înseamnă un câștig permis, îngăduit.

Utilizată pe motiv de protecție împotriva deochiului, mărgeaua de deochi este un obiect tradițional care se poartă ca podoabă și este unul dintre simbolurile Turciei care a depășit secole și a ajuns până în ziua de azi. Dacă ar fi să o definim pe scurt, mărgeaua de deochi este un element al patrimoniului cultural, care nu simbolizează concret prea multe domenii culturale.

În final, am putea spune: ”Toți suntem un pic șamani!”

”Nazar insanı mezara, deveyi kazana sokar”, Hz. Muhammed (”Deochiul îl bagă pe om în mormânt și cămila în cazan” , Profetul Muhammed*)

________

*) Traducere de Urfet Șachir

Referințe:

Sema ETİKAN1, Hande KILIÇARSLAN2, DÜZ DOKUMALARDA NAZAR İNANCI VE GÖZ MOTİFİ (HEX (THE EVIL EYE) AND EYE MOTIF ON FLAT WEAVINGS), Süleyman Demirel Üniversitesi   Güzel Sanatlar Fakültesi Hakemli Dergisi ART-E Kasım-Aralık’12 Sayı:10 ISSN 1308-2698, s. 107, 118;

Yrd. Doç. Dr. Mehmet YARDIMCI, GELENEKSEL KÜLTÜRÜMÜZDE  VE  ÂŞIKLARIN DİLİNDE NAZAR

http://sauaktuel.sakarya.edu.tr/?p=5326

https://www.bbc.com/turkce/vert-cul-43116420

http://www.yasemin.com/moda/haber/2475415-gigi-hadidden-ikinci-ayakkabi-koleksiyonu

https://indigodergisi.com/2011/06/saglikli-bir-ruhsal-yasam-icin-pratik-spirituel-cozumler/

https://www.bizedualaryeter.com/nazar-duasi-yuzde-100-etkili-niyaz-mutlaka-okumalisiniz/

Sursa foto: Internet

Vezi: ”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (1)” de Urfet Șachir

”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (2)” de Urfet Șachir

”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (3)” de Urfet Șachir

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (4)” de Urfet Șachir Așa cum precizam, credința în deochi există încă din cele mai vechi timpuri. Transmisă pe cale orală, din generație în generație, ca fiind, în mod clar, cauza unor nenorociri, a unor evenimente neplăcute, cel mai important simbol al acestei credințe a fost…

[rudyroth79]

Mergând pe urmele istoriei deochiului și a ”mărgelei albastre”, cea care combate deochiul sau ”leacul deochiului”, într-o altfel de vorbire, aceasta se întinde până în șamanism. Turcii vechi au adoptat această credință înainte de islamism, care recunoaște deochiul, însă nu și talismanul. Conform credinței șamane, ochiul albastru reprezintă ochiul Zeului-Cer (”Gök-Tanrı”), în a cărui bunătate ei cred și îi protejează de ochiul rău, adică de Zeul Pământului. Potrivit unei surse, prin anul 5000 înainte de Muhammed (M.Ӧ.), se credea că Horus, fiul împăratului egiptean Osiris, atunci când a deschis ochii, peste tot s-a luminat (bunătate), iar când i-a închis, s-a întunecat (răutate). Osiris, împăratul, este ucis de Seth, ”Zeul Întunericului și al Răutății” și fratele malefic al lui Horus. Horus vrea să se răzbune pe acesta. În timpul luptei, ochiul lui Horus este distrus de Seth. Toth, omul de știință și fondator al medicinei, adună bucățile și, pentru a aduce ochiul în starea de dinainte, partea lipsă o completează prin puterea sa magică. Imagini hieroglife cu ochiul lui Horus simbolizau imunitatea fizică, devenind mai apoi, pentru totdeauna, simbol al fertilității. Vechii egipteni i-au acordat o mare importanță, având credința că acest ochi îi apără de toate, astfel că ei își desenează pe trup acest simbol. Aceste desene ajung în Anatolia și, cel mai probabil, fenicienii (în anul 2500 înainte de Muhammed) sunt cei care trec acest simbol pe sticlă. După piramide și faraoni, ochiul lui Horus este un alt simbol important al egiptenilor.

O altă legendă legată de mărgica de deochi este și cea a zeiței Medusa. În anul 190 M.Ӧ. (înainte de Muhammed), pe poarta de intrare în Hierapolis, un oraș antic în apropiere de Pamukkale (Denizli de azi), a fost prelucrată imaginea zeiței Medusa, pentru a se proteja de ea. În antichitate, imaginea ei era folosită pentru a alunga spiritele rele, ea însăși fiind o ființă hidoasă, având șerpi în loc de păr. Vorba aceea din popor: ”cui pe cui scoate”. În cultura turcă, această credință este considerată ca fiind ”mărgica de deochi”. Conform unui alt mit, mărgica albastră este în sine ”ochiul Medusei”. Pentru a o opri pe Medusa de a transforma cu privirea oamenii în pietre, s-a căutat o modalitate și s-a decis să i se scoată acesteia ochiul. În mod similar, printre cele mai mari temple din Didim, din perioada elenă, era și Templul lui Apollo în care se găsea capul Medusei, pe care era lucrată o mărgea de deochi. Se considera că Templul lui Apollo este protejat împotriva oamenilor cu gânduri rele de acest ochi al Medusei.

Privirea care deoache sau persoana cu privire rea face obiectul unor studii caracteristice, specifice. Astfel, unii autori leagă deochiul, care presupune o privire rea, de laudele și aprecierile exagerate, accentuând că limba are și ea un rol în această privință. (Orhan Acıpayamlı). Alt autor, Sedat Veyis Örnek, precizează că persoanele cu ochi albaștri, cu părul blond, mici de statură, cu părul, mustața sau dinții rari, șchioape sau chioare ar fi motiv de deochi. Örnek și Acıpayamlı sunt de aceeași părere că persoanele blonde, cu ochi albaștri, care deoache, ar fi o excepție. Örnek avansează însă ideea că invidia are o mare legătură cu deochiul. Gelozia nu este la propriu motiv de deochi, ci creează un anume disconfort celui care nu are ceva ce și-ar dori și are altcineva. Cu invidia însă altfel stau lucrurile. Cel care invidiază își dorește ca toate lucrurile celui care are să dispară, ca, pe motivul lipsurilor și al sărăciei sale, să fie și cel dinaintea lui în aceeași stare sau chiar mai rău, să simtă toate frustrările sale.

Ametist: 1. Tiară cu cele mai frumoase ametiste (Tavistock) din Marea Britanie, aparținând familiei Bedford; 2. Tiară cu ametiste; 3. Tiară cu ametiste (1880); 4. Tiară cu ametiste purtată de Regina Josephine (Suedia); 5. Un colier de ametist purtat și ca tiară, aparținând Reginei Alexandra. Sursa: Order of Splendor / http://alexandra-coman.squarespace.com/cristale/ametist-cristalul-spiritualitatii

Pentru o protecție mai ușoară în fața unor astfel de situații, s-au emis o serie de teorii. Astfel, pentru a respinge energiile negative și a ține departe deochiul, trebuie să se mențină un câmp energetic înalt. Cine nu își poate menține acest câmp la o treaptă înaltă, poate folosi pietre sfinte care împiedică deochiul, una dintre acestea fiind ametistul. În perioade determinate, acesta se împroprietărește cu pământ și descarcă energia acumulată. Cei anxioși, iritabili, necăjiți sau triști, cei cărora li se frâng repede inimile, având un câmp energetic foarte scăzut, sunt cei mai expuși energiilor negative și deochiului. Cei aflați în această situație, pentru a respinge și bloca deochiul și energiile negative, pentru a-și ridica nivelul energetic și echilibrarea șacrelor, trebuie să facă în mod regulat meditații. Dacă crezi că ai fost deja atins de deochi, pui o mână în dreptul șacrei a treia (plexul solar) fără a o atinge, inspiri adânc și expiri pe sub mână, spunând în gând, fără să observe cineva: ”Tai toate energiile care m-au invadat în acel moment și care nu îmi sunt de folos și le trimit înapoi.”

Cei cu șacrele deschise, veseli și fericiți au un câmp energetic înalt și echilibrat. Aceste persoane sunt cel mai puțin afectate de energiile negative și deochi sau deloc. Conștientizarea și cei cu energia internă înaltă, degajând energii pozitive în jur, protejează mediul din apropiere în mod natural împotriva energiilor rele.

Mangalia, 4 august 2018

________

Bibliografie:

Prof. Dr. Metin EKİCİ,  Yrd. Doç. Dr. Pınar FEDAKÂR – ”GELENEK, AKTARMA, DÖNÜŞÜM VE KÜLTÜR ENDÜSTRİSİ BAĞLAMINDA NAZAR VE NAZAR BONCUĞU”, Millî Folklor, 2014, Yıl 26, Sayı 101.

https://serkansorguc.wordpress.com/2013/07/16/nazar-enerjisinden-kolayca-nasil-kurtuluruz/

Sursa fotografiilor: internet

Vezi: ”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (1)” de Urfet Șachir

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (2)” de Urfet Șachir Mergând pe urmele istoriei deochiului și a ”mărgelei albastre”, cea care combate deochiul sau ”leacul deochiului”, într-o altfel de vorbire, aceasta se întinde până în șamanism.

[rudyroth79]

Deochiul este unul dintre obiceiurile șamanice ale cărei origini se întinde în Sumer, Babilon și Egiptul Antic și se referă la ochi și privire.  De-a lungul istoriei, a existat credința că toate gândurile negative pe care le poartă un om și exteriorizarea ideilor ar ieși prin ochi și asta se poate numai prin privire. Acest lucru poartă denumirea de putere gravă. Pentru a preveni această forță și a permite o protecție împotriva acesteia, se spune că ochiul trebuie contrat cu ochiul. În acest fel, s-a răspândit credința că un obiect în formă de ochi ar proteja oamenii de gânduri rele și împotriva deochiului. Obiecte importante în protejarea împotriva deochiului, precum ”Ochiul lui Osiris” sau ”Ochiul lui Horus” erau, în special, în Egiptul Antic.

”Boncuk-moncuk” la vechii turci

Din trecut și până în prezent, s-a purtat și se poartă încă mărgica împotriva deochiului, care a căpătat, de-a lungul timpului, diferite denumiri, precum: ”munçuk”, ”moncuk”, ”monșak”, ”monçok” sau ”muyınçak”, astăzi luând forma de ”boncuk” (”mărgică”). Termeni precum ”köșgük” sau ”çom” erau utilizați tot în sens de ”deochi”. Potrivit ”Dicționarului limbii turce”, cuvântul ”nazar”, care are originea în limba arabă, desemnează ”privire”, ”uitătură”, iar în superstiții are sensul de ”deochi”. În expresii, acest termen se utilizează astfel: ”nazar değmek” (”a deochia”); ”nazar ile bakmak” (”a privi cu ură”). Pentru turci, este o piatră prețioasă care se poartă în jurul gâtului sub formă de colier, azi purtându-se și sub formă de brățară sau cercei, ca bijuterii. De asemenea, și cailor li se punea în jurul gâtului acest talisman pentru a fi protejați de privirile dușmănoase.

  Această credință a deochiului nu există numai la musulmani, ci și la multe alte credințe, ca: iudaism, creștinism, budism sau hinduism. ”Albıs” (în credința turcă, înseamnă ”vrăjitoare” – ”cadı” sau ”Baba Cloanța”) era foarte speriat de ”mărgica albastră” (”Gökçe Munçuk” sau ”Mavi Boncuk” în termeni actuali). ”Muncuk” era numele tatălui lui Attila. De aici vine, în realitate, credința alungării spiritelor rele și eliberarea de energii negative. Patria acestei mărgele albastre se află în satul Nazar Köy/Kemalpașa, Izmir. Se poate spune că ea s-a răspândit din Turcia în întreaga lume. Un alt cuvânt utilizat în sens de ”mărgica de deochi” este și ”Kotaz” (”obiect sfânt”). În poveștile vechi se spune că mărgica albastră este cea care atrage atenția omului asupra sa și astfel toate energiile rele se risipesc. În cazul unui deochi puternic, se spune că mărgelele împotriva deochiului se sparg și, în timp, se fac bucățele. Aici se crede că s-ar afla și logica protejării, prin aceste obiecte sfinte, împotriva privirilor dușmănoase și a energiilor negative. Dincolo de tradiții și superstiții, există chiar unele micro-gesturi în materie de comunicare non-verbală, înțelese prin limbajul trupului. Unul dintre acestea este și poziția brațelor strânse la piept, având ca scop respingerea energiilor negative, dăunătoare, responsabile de înrăutățirea stării noastre de spirit și chiar fizice. Aceasta este o manifestare defensivă, de protejare împotriva unui rău adresat nouă (de exemplu, cineva ne privește cu invidie sau spune lucruri care ne creează un anumit disconfort). De aceea, atunci când simțim o privire care ne deranjează și/sau o atmosferă care nu ne este favorabilă, este bine să evităm, pe cât de mult putem, un  asemenea mediu, să ne încrucișăm brațele sau, și mai bine, dacă e posibil, să ne îndepărtăm de acel loc sau acea persoană. Pentru a ”citi” aceste micro-gesturi, trebuie să fii destul de perspicace în a asocia și confrunta propozițiile verbale cu cele non-verbale. Dar asta este o altă poveste.

În general, mărgelele de deochi sunt produse din pietre sferice, în tonuri de albastru, sub formă de ochi, fiind utilizate și ca pandantive. Amuleta se bazează pe epoca veche a tradiției, iar materialul de bază din care se fabrică este sticla. Se spune că, pentru ca amuleta să-și atingă scopul și să aibă efectul scontat, adică să alunge spiritele rele, este foarte important ca ea să fie făcută manual, în cuptoare speciale, încinse între 600 și 800 de grade. Pentru un bun randament, se folosește lemn de pin. Sticla se pune în cutii în funcție de dimensiunile bucăților. Când focul ajunge la o consistență suficientă, sticla se introduce în separeurile din cuptor cu o lopată mare. Se așteaptă un timp, apoi se începe colorarea. Pentru colorare, se utilizează, în general, zinc, cobalt sau opal. Topirea sticlei și amestecarea cu vopseaua durează aproximativ două ore, după care se începe modelarea în forma dorită.  Se găsesc diferite modele de mărgele de deochi cu denumiri specifice: ”kuzu boncuğu” (”mărgica mielului”) pentru șiragul de mărgelușe în formă de ochi; ”saraç”, mărgelele montate la șeaua cailor, ”farfurioară”, ”membrana cu ochi” sau ”ouă”. Pentru om, acești ”ochi” speciali se consideră a fi fereastra care se deschide către lume. Orice gând, fie bun, fie rău, iese prin acești ochi înspre lume. Din acest motiv, pentru a ajuta la protejarea de gânduri rele, se poartă aceste amulete cu credința că ele absorb energia negativă. Amuleta originală se face, cum spuneam, musai cu mâna, iar în interiorul mărgelei se toarnă cositor, care se topește pe un ”Göz Ocağı” (”ochi de vatră”). Se spune că ar aduce noroc. Acesta trebuie să fie construit în conformitate cu credințele străvechi. În trecut, aceste vetre se deschideau cu o ceremonie specială și erau utilizate exclusiv pentru astfel de amulete. După unii meșteri, peste ochiul albastru s-ar turna și culoarea galbenă, altfel nu ar alunga deochiul. Amuletele de fabricație și cele în serie nu au puteri protectoare, ele servind doar ca ornamente.

Vom afla împreună și alte lucruri inedite și, sper, interesante, pentru domniile voastre, stimați cititori.

Bibliografie:

http://yumurtaliekmek.com/nazar-boncugu-nedir-neden-kullanilir/

http://yumurtaliekmek.com/nazar-boncugu-gelenegi-nereden-gelmektedir/?_sgm_source=334044&_sgm_campaign=scn_b804968120812000&_sgm_action=click

Sursa foto: Internet și arhiva personală

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

”Tradiții din credința șamană practicate și astăzi: Deochiul (1)” de Urfet Șachir Deochiul este unul dintre obiceiurile șamanice ale cărei origini se întinde în Sumer, Babilon și Egiptul Antic și se referă la ochi și privire. 

[rudyroth79]

Unele tradiții din credința șamană practicate și astăzi

Unele obiceiuri din tradiția șamană au supraviețuit până în ziua de azi și se practică chiar fără a ne da seama. De exemplu, în șamanism, exista credința că un câine poate vedea spiritele și, în momentul în care a văzut spiritul, anunța acest lucru prin urlet. În Anatolia însă, se credea că urletul câinelui este nefast și că unele evenimente câinele le poate presimți și le face cunoscute prin urlet. La fel și turnatul plumbului este un obicei tot din tradiția șamană. În șamanism i se spunea ”cutia de turnare”. Este un ritual de aducere înapoi a fericirii, a stării de bine, atunci când un spirit rău a furat cuiva liniștea sufletească. Astăzi, acest ritual este făcut pentru persoanele care sunt considerate a fi fost expuse la deochi și la magie.

Călugări mani. Sursa foto: Wikipedia

Un  alt obicei, acela de a nu bea apă cu capul descoperit sau a pune mâna pe cap (dacă acesta este descoperit) în timp ce se bea apă, este o tradiție șamană. Potrivit tradiției, pentru ca mintea să nu fugă din cap, se ține mâna pe cap în timp ce se bea apă. Există și expresia rămasă din credințele șamană și tengri: ”Sus e Dumnezeu!” Ca urmare a convingerii că Dumnezeu este în cer, șamanii se rugau cu mâinile ridicate la cer. Potrivit credinței islamice, Dumnezeu era peste tot. De la turcii vechi și până azi, această expresie a evoluat fără a-și pierde efectul. Conform credințelor șamanice, este de rău augur a se călca pe prag. Se crede că spiritele străbunilor decedați stau pe prag. Această credință este încă practicată în Anatolia și se crede și azi că aduce ghinion. Aceste obiceiuri sunt practicate și în Dobrogea de azi.

Obiceiuri șamane

Din exemplele de mai sus, putem observa cu ușurință influența practicii șamane asupra turcilor. Pentru credința lor și ritualurile efectuate, turcii au avut un sentiment de respect față de șamani. Cu toate acestea, șamanismul nu a fost o religie pentru turci în sensul strict al cuvântului. Mai mult, apare ca o credință religioasă mongolă. În general, acesta este și motivul pentru care a fost atribuită turcilor. De-a lungul istoriei, turcii și mongolii fiind interconectați, au fost mereu confundați. Nu ar fi greșit să spunem că credința șamană este mai mult a mongolilor, decât a turcilor. Au fost acceptate unele secțiuni*). Nu au fost însă răspândite literalmente la un public larg. Din acest punct de vedere, nu ar fi corect să se spună că șamanismul este credința națională a turcilor.

A vărsa apă în urma celui care pleacă

Alte obiceiuri: aruncarea de bani, grâu, zahăr ș.a. peste capul cuplurilor căsătorite; a nu se călca pe pragul ușii, există credința că spiritele strămoșilor stau pe prag; a întoarce capul când dai de pomană; legarea de cârpe pe mausoleuri, pomi sau cimitire; a duce mâncare la casa mortului; a-l conduce pe cel ce pleacă și a vărsa apă în urma lui (să meargă și să se întoarcă precum apa – ușor, lin); a turna plumb; deochiul – a purta mărgica împotriva deochiului (detalii într-un articol viitor).

MANIHEISMUL – este o credință cu caracter universal, fondată de Mani (216–277). Se bazează pe două principii: bine-rău, lumină-întuneric, bunătate-tiranie. Lumea în care trăim s-a născut prin îmbinarea acestor elemente. Cei care au răspândit maniheismul au fost comercianții Soğdlu. Credința mani a revenit în Asia de Sus din China prin uiguri. Începând cu anul 763, cu ajutorul lui Bögü Kağan, maniheismul devine religia oficială a uigurilor.**)

Obiecte de cult mozaic

IUDAISMUL (MUSEVILIK) – denumirea vine de la numele Profetului Musa (Moise) și este una dintre cele trei credințe monoteiste. Adepții acestei credințe se mai numesc Yahudi (evrei), însă trebuie făcută o precizare aici, că musevilik este o credință, iar yahudilik este o specie a acestei credințe. De asemenea, prin termenii evreu, ebraic, iudeu și Israel se înțelege iudaism. Cu două mii de ani înainte de Hristos, evreii s-au așezat în Palestina. Și iudaismul, și creștinismul, și islamul au caracteristici comune: sunt monoteiste, au aceleași orientări, sunt cele trei mari religii ale lumii, contribuțiile (creative) la istoria culturii sunt enorme. Cartea Sfântă Tora este temelia vieții evreiești de peste tot în lume. Astăzi, putem întâlni în orice loc din lume comunități evreiești.

This slideshow requires JavaScript.

_______

*) Bahaeddin Ögel, ”Türk Mitolojisi”, s. 41.    

**) Güngör, 2002, C.3:272.

Bibliografie și imagini

https://www.sabah.com.tr/galeri/yasam/samanizmden_gelen_turk_adetleri

https://www.turkcebilgi.com/musevilik

Vezi: ”Privire de ansamblu asupra credințelor vechilor turci (1)”

Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

”Privire de ansamblu asupra credințelor vechilor turci (2)” de Urfet Șachir Unele tradiții din credința șamană practicate și astăzi Unele obiceiuri din tradiția șamană au supraviețuit până în ziua de azi și se practică chiar fără a ne da seama.

[mesagerulneamt]

Tradiții după Paște

* Joile după Paști

Joile după Paști se mai numeau și Joi Domnești și erau ținute pentru boale.

Joia aceasta, cea din Săptămâna Albă, precum și cea dintâi după Rusalii formează o treime nefastă (uneori, este vorba de șase, șapte sau chiar nouă joi). În aceste joi, femeile nu torceau și nici nu înțepau, sub cuvânt că e rău de boale și de bătut piatra. Dacă se întâmpla să bată piatra și să le strice…

View On WordPress