Aspirații și păreri de rău
Zilele mele sunt astăzi
mai scurte ca planurile de viitor de altădată.
Obsesiile nu se lasă bătute de teama dependențelor ordinare,
care încep cu rom și se termină în droguri.
Am numai o săptămână de când sunt ireproșabilă!
Lipsește o jumătate din mine, aia hâdă, permisivă,
cu picioarele pe pământ și capul în mijlocul apelor liniștite
pe care toată lumea o invită la petrecerile neîncepute ale vieții ordinare.
Lipsesc și apele din jumătatea cerebrală intensă, în care, în mod normal, se inundau visele și aspirațiile lămurite ale viitorului perfect decupat după sfârcuri prea mici și-o talie neschimbată.
Lipsesc proclamatorii traseului perfect care începe cu vână și se termină cu nesaț,
în mine!
Femeia cu prea mulți colanți nu are niciun plan de viitor.
Femeia cu prea mulți colanți nu sunt doar eu.
Se dau în lături cerințele firești ale ego-ului responsabil
Se dau pe spate și primele apucături de bine,
cele care merg mână în mână cu sarcinile de răspundere
și socotelile ireproșabile
care fac din confuză
o deslușită
o zână
uluitoare
mine!